Gănduri...❤

 

O parte din mine..(Doar eu si nimic mai mult ;) ).Ganduri.

Ma mai joc cateodata cu privirea

Ma uit in tunel cu speranta ca voi vedea luminita de la capat

Imi place orasul noaptea

Cant sub dus

Ador sa am ochii in doua culori (thx dad) ;)

Poate ar trebui sa fiu mai diplomata ...

Tind la fericire absoluta

Imi place sa visez

Imi place sa fiu sarutata prin surprindere

Imi plac copiii

Plang uneori si dupa 10 minute imi trece

Ador stilul, moda, frumosul

Vreau sa las o urma pe acest pamant...

Sensul unic functioneaza doar in trafic, oamenii au nevoie de comunicare in ambele directii

Pun suflet in ceea ce fac

Si pentru ca pun suflet uneori ma ard! :D

Sunt realista si incerc sa fiu intelegatoare chiar daca uneori nu reusesc cand ceilalti par animale!

Evident ca am si eu uneori zile si mai proaste

Si cand vezi ca sunt intr-una din ele, iti recomand sa pleci si sa nu-mi vorbesti

Da, am un defect, pe care din fericire il recunosc: sunt foarte pretentioasa

Ma supar cand sunt tratata gresit

NU IMI PLACE TACEREA

Nu imi place minciuna

Poate sunt prea materialista, dar luxul imi usureaza viata! 

Imi place mistoul, ironia fina...

Am principii... si pretind mai mult de la viata

Sunt autoritara, dura si poate uneori antipatica

Tin mult la ideea ca un salut inseamna respect, si daca nu ai chef sa ma saluti o data, nu te mai deranja a doua oara

Nu obisnuiesc sa fac rau intentionat dar nu ma provoca

Cateodata sunt increzuta (consider ca am si de ce)

Da, pluteste un aer de superioritate

Aparentele inseala de multe ori...

Imi place in doi, florile si lumanarile parfumate

Nu spun Te iubesc, chiar daca simt (sunt rece)

O fire optimista si o minte deschisa

Nu ma abtin de la comentarii

Am mereu argumentele cu mine

Totusi cand am probleme tind sa fiu optimista

Si cand am o problema este foarte vizibil

Am tendinta de a domina si imi impun punctul de vedere

Gandesc mult singura..

Noua Era

 Încotro mă îndrept?

Lumea mea s.a schimbat teribil in ultimii 6 ani.Încerc sa.mi pun ordine în gănduri, să inteleg ce se întampla cu mine.Cine sunt si ce caut?

Iubire.

Întreaga mea existentă se învărte într.un cerc.Am amețit.Puțeți opri planeta?🙏Aş vrea să cobor.

Doamne căt de frumos pot să iubesc.

Ştiu c.au trecut ceva ani de cănd n.am mai scris nimic aici.

Am meditat..M-am trezit si.am înteles..Mă iubesc❤❤❤

Sunt cel mai nebun om 🤣🤣🤣🤣🤣Dar mă ador,fix aşa cum sunt.

Dacă citeşti asta,scrie.mi de ziua ta.🤗Mi.e dor de tine,de vocea ta,de sfaturile tale.Imi placi fix aşa cum eşti ,nu vreau să schimb nimic la tine.Da,ştiu 🤷‍♀️sunt o nebună.Nebuna ta,zăpacitule.😜🤗🤗

Confesiuni.

 



Nu pot sa cred ce se intampla.Nu pot sa cred. Ieri urlam dupa o minune,pur si simplu il rugam pe Dumnezeu sa nu fie adevarat ce se intampla,sa fie un cosmar,M-am certat cu El,l-am rugat sa-mi explice de ce ne-a adus impreuna, de ce ?Doar ca sa ne desparta?E absurd! M-am straduit sa inteleg ,m-am gandit ca El are o ratiune care ma depaseste.apoi m-am gandit ca asa trebuie sa fie.Sa am sufletul sfasiat. E o vorba veche care spune ca fiecare trebuie sa-si duca crucea.Pana la capat. Poate ca asta e crucea mea,sa iubesc un barbat din tot sufletul,si sa nu-l pot avea.

 Tot ce am zis pana acum…acest ”Cum vrea Dumnezeu” e,o minciuna frumoasa care ne scuteste de orice vina..ca si cum noi n-am fi avut de ales, Adevarul e ca am avut de ales,si ne-am ales mereu unul pe celalalt. Stau si ma gandesc ca poate pacatul meu cel mai mare a fost ca am crezut ca nu trebuie sa depun niciun efort. Pentru ca oricum noi doi suntem facuti sa fim impreuna. Asa gandeam. Si acum platesc pt prostia mea. Pt ca asta e,nestiinta si prostie,poate amestecata si un pic de mandrie,Nu,nu e rautate,nu e razbunare,nu e ambitie. Acuza-ma de ce vrei,stiu ca sunt departe de a fi perfecta,si poate n-o sa reusesc sa fiu niciodata cum iti doresti tu. Hmm e ironic,persoana care te iubeste din tot sufletul tau, care ar si-ar da viata intr-o secunda pt tine fara sa clipeasca,sa fie exact persoana aia care iti greseste la orice pas,care se straduieste sa fie altcumva,mai putin bolnava de neincredere ,mai putin fricoasa,mai putin imposibila.
Ce sa fac ? Ce sa cred? M-am rugat cu ultima farama de suflet care mi-a mai ramas ,nu,nu e metafora,am un gol acolo unde trebuia sa fie inima. Mi se spune des ”lasa,trece,o sa vina altcineva,o sa fie bine”. Incerc,dar nu cred ca e asa.Uite,te intreb pe tine. Sa-l lasam pe saracul Dumnezeu un pic deoparte,a facut destule pt noi,si nu,nu e El de vina.  

 Vrei sa uiti de mine si te inteleg .Vezi?.Am progresat,Te inteleg. Mai tii minte cand mi-as spus ca esti prea ”rupt” ca sa mai poti fi reparat si ca nici macar eu n-as putea sa o fac? Sa stii ca as fi stat cu tine si as fi lipit fiecare bucati la loc. Doar sa nu pleci.Sa ramai langa mine.Dar cu ce se intampla acum?Cum sa ma lupt? Daca e un lucru pe care l-am invatat de la Dumnezeu e ca nu poti sa intri in libertatea omului. N-ai dreptul. Ratiunea imi spune ”liberul arbitru,liberul arbitru,aceasta este calea corecta”. 

  Hai sa-ti mai spun ceva despre Dumnezeu. El e mereu acolo,ne vegheaza,chiar daca si atunci cand noi alegem singuri,El sta acolo sa ne indrepte pasi,e langa noi atunci cand facem alegerea gresita.Dar El e Atotputernic,Eu nu. Sunt un simplu om,sunt neputincioasa pt ca eu nu am puterea sa fiu mereu acolo langa un om,in genunchi,cu inima in palme inca batand,sa-l privesc zambind,sa ma prefac ca nu ma doare,gandindu-ma ca poate durerea mea il va vindeca cumva,mi-e imposibil sa-i justific motivatiile. Cel putin la nivelul asta nu pot. Imi asum slabiciunea cu gandul ca am gustat din umilinta destul. Ma refer la faptul ca m-am rugat de tine sa ne impacam,Si alte gesturi pe care le-am facut si pe care nu doresc sa le comentez. E o vorba din batrani,in care am crezut mereu : ”Ce-i al tau e pus deoparte”.sau ”Daca e sa fie al tau,o sa fie” .Pentru ca ”dragoste cu sila nu se poate”.Si eu asta am simtit ,ca nu mai vrei sa ramai,ca te oblig. Stiu,probabil o sa spui ca eu te-am impins sa faci asta…Imi asum si asta. Imi asum toate vinile din lume. Iarta-ca ca am gresit. Sunt constienta ca sunt inferioara altor femei referindu-ne la frumusete,inteligenta,tact in relatia cu un barbat etc. Dar eu sunt cea care te iubesc…cu adevarat. Asa cum n-am mai iubit pe nimeni. M-am gandit ca asta ar putea sa suplineasca celelalte lipsuri ale mele. Greseala fatala,Mi-ai aratat ca nu e asa. Nu te acuz,doar vreau sa stii ce simt. Nu mai acuz,nici pe tine,nici pe nimeni,nici pe viata. M-am hotarat sa ma schimb,sa inteleg ca tot ce vine spre mine e tot de la mine,Asa,ca un bumerang. Chiar daca poate nu realizez pe moment.
Durere .Sa descriu?Am un cutit infipt in inima in fiecare secunda.Ceva ce se simte ireparabil.N-am cuvinte sa explic mai mult.
Imi pare rau ca te-am ranit,daca as putea sa sterg tot ce a fost rau,as face-o .Cuvintele vindeca,dar nu sunt de ajuns.
Comparatii?Da.am facut,si mereu ai castigat tu. Gandesc cu inima,mereu am fost asa.Am incercat sa ma mint,mintea are si ea argumentele ei.
 In momentul asta am daramat orice zid intre noi,dar n-am curajul sa-ti vorbesc.Mi-e frica de ce ai putea sa-mi spui,mi-e frica ca o sa doara mai tare,desi nu cred ca se poate mai tare.Mi-am jurat ca n-o sa mai fiu vulnerabila si acum pariez ultima farama de suflet care a mai ramas.Mai stiu o vorba: ”Un soldado es un heroe aunque muera en la guerra”, Chiar daca n-o sa castig,macar stiu ca am spus toate cuvintele pe care le-am pastrat undeva,nerostite.
Am visat sa fiu doar a ta, sa fim doar noi doi in casuta noastra,in lumea noastra.nu cred ca gresesc daca spun ca as fi fost in stare sa daram o lume ,doar ca sa construiesc alta,doar a noastra. Ma enerveaza ca iar ma simt neputincioasa,inamicul meu,timpul ,e mult mai puternic decat mine.El e zidul ,iar fiecare zi e o piatra care-l face tot mai inalt. Secunda cu secunda.

Doar eu si nimic mai mult.

Punct si de la capat.

De astazi, mi-am promis ca nu te voi mai cauta, am promis ca nu voi mai suna, nu-ti voi mai scrie si nu ma voi mai gandi la tine, desi stiu ca imi va fii greu.
    De ce fac asta ? Pentru ca m-am saturat sa mut muntii din loc pentru tine, fara ca tu sa observi ca te-am inconjurat cu ei, m-am saturat sa impart zambete , care nici macar nu sunt sincere, nici macar nu le pot numi zambetele, decat pe hartie isi merita numele. M-am saturat sa astept ziua in care tu vei realiza ca-ti lipsesc si m-am saturat sa ne jucam amandoi cu noi. 
     Stii ceva ? Poate ca cel mai bine ar fii sa simti pe propria piele toate chestile astea. De astazi, arunc la gunoi toate amintirile cu tine si daca cumva, te scap si pe tine, te rog sa ma ierti, eram doar grabita sa scap de ele. De astazi voi muta muntii la locul lor si-n jurul tau va ramane o campie eterna, fara forma si noima. Asa vei avea ocazia sa ii muti singur inapoi si sa realizezi cat este de greu. Nu sufar, in caz ca te intrebi, de fapt nici nu stiu ce e aia suferinta. Da, sunt nervosa, sunt plina de nervi mici si gri, care incep sa ia decizii pentru mine, dar stai linistit, sunt decizii gandite in conditii de stres. Poate, mai speri ca , nu voi face toate astea, iar daca am dreptate, te rog frumos sa nu-ti faci iluzii. Stiu ca-ti suna cunoscut cuvantul „iluzie”, chiar am unele momente in care cred ca a fost facut pentru tine, deoarece l-ai exploatat foarte, foarte bine. Dar stii cum e, roata se intoarce si a venit randul meu, din pacate. Stiu ca-ti vei spune in primele zile, ca nu sunt ultima femeie din viata ta si ai dreptate, dar voi ramane singura care te face sa te simti tu, sa te simti implinit si fericit. 
    Stii ce vorbesc si stii ca nu mint. Nu vreau sa te intorci cu lacrimi in ochii si sa ma rogi sa ma reintorc, pentru ca o asemenea imagine m-ar deprima teribil. Vreau sa continui sa mergi inainte, cu capul sus. Vei simti lipsa mea, abia atunci cand te vei pierde-n campia aia eterna din fata ta si atunci vei incerca sa ma gasesti , ca sa te pot calauzi. Dar sa stii, ca mi-am dat demisia din postul de ghid si nu stiu cine mi-a luat locul. Aaa, sa nu iti uiti iluziile pe masa cand pleci, te rog. Vezi ca ultimele doua sunt printre asternuturi. Da , in camera mea, da , acolo in stanga. Si mai ai de luat cateva minciuni, pe care le gasesti la gunoi, caci nu aveam ce face cu ele si ma decisesem sa le arunc. Nu, serios, ia-le si pe ele, ca nu vreau sa-ti ramana parfumul in casa mea. Nu, nu ma supar daca bem o ultima cana de cafea, iti fac pe plac pentru ultima data. Te simti ca unul condamnat la moarte , care e intrebat care-i e ultima dorinta, nu ? Nu e nimic, tu cel putin nu vei sfarsii impuscat, electrocutat sau injectat cu otrava. Te vei simti, cel mult, pierdut, insa asta nu e mare lucru.
Sa nu uiti, am demisionat !

Doar eu si nimic mai mult.

Te-am iubit,prostule!

  

Dragul meu, îţi scriu a mia oară pentru că încă mai am câte ceva să îţi explic şi încă mai sper că ai să mă înţelegi. Te rog să nu mă mai judeci. O femeie nu devine rece pentru că a găsit un alt bărbat care să îi încălzească patul, ci pentru că bărbatul ei nu mai vrea să îi încălzească sufletul…

 O femeie nu ezită în iubire pentru că nu mai iubeşte sau pentru că nu vrea ea să ofere atenţie şi gesturi frumoase, ci pentru că se teme să nu sufere din nou… Pentru că se teme să nu se piardă iarăşi pe ea însăşi pentru cineva care nu o poate ajuta să se regăsească atunci când are nevoie. Înţelegi?

   Ea nu îţi va închide uşile către întregul său suflet degeaba, doar pentru că aşa vrea ea sau pentru că e gata să te alunge de acolo pentru a primi cu braţele deschise un alt bărbat, dar le va închide pentru a face ordine unde tu nu ai lăsat altceva decât dezordine şi dezastru. 

  Tu, dragul meu, fără să îţi dai seama, învinovăţeşti femeia pentru ceva ce face datorită sau din cauza ta… Ştii tu mai bine ce se potriveşte. Atunci când tu, ca bărbat, vei învăţa că de la femeie vei primi ceea ce îi oferi, vei începe să oferi ceea ce doreşti să primeşti. Şi abia atunci vei reuşi să fii bărbatul unei singure femei. Altfel… Ea va pune lacăt la sufletul său şi va rămâne o vreme într-o singurătate grea pentru a face ordine în urma ta.

    Te rog să nu mă judeci. Am motivele mele pentru tot ce fac. Dacă sunt rece, înseamnă că nu-mi oferi căldură. Dacă ezit, înseamnă că mă tem să nu sufăr. Dacă îţi închid uşile sufletului, înseamnă că ai lăsat dezastru acolo, iar eu încă fac ordine şi strâng după tine. Vezi?! Tot ce faci lasă urme asupra mea, iar acele urme mă obligă să fiu într-un anume fel atunci când sunt tine. 

    Acum Intelegi?

Doar eu si nimic mai mult

Despre tine,Suflet.

Draga straine,

Mi-e greu sa te privesc in ochi. Astazi, mai mult ca niciodata, mi-as dori sa-mi pot smulge inima din piept, asa de simplu cum fura moartea ultimul strop de viata dintr-un om.

Nu te-am implorat niciodata sa ma distrugi, si totusi, o faci din nou si din nou. Adancesti cu nepasare cutitul in rana crestata pe pieptul meu , iar eu, fara suflare, stau si astept in tacere ca agonia sa ia sfarsit. Timpul trece alene, si el fiind nepasator. Nu doreste sa auda povestea noastra.

Acum orice cuvant rostit de tine e precum un pumnal infipt adanc in inima şi orice mangaiere de-a ta imi sfasie sufletul. 

Cu greu iti spun adio, in timp ce lacrimile  imi scalda fata. Te iubesc !; atat de mult incat am depasit granitele ratiunii. Cu cat ma indepartez mai mult de tine, cu atat imi pierd dorinta de a trai, dar nici nu pot ramane.

Te rog sa ma ierti si sa nu uiti ca mereu voi pastra un loc pentru tine intr-un colt de suflet. Am plecat, te las..

Cu drag,

O straina care te-a iubit.

Doar eu si nimic mai mult.

Bucati de suflet

Degeaba spui ca nu-l mai vrei si ca ti-e scarba, degeaba crezi ca ti-a trecut. Si scarba doare. La fel ca ura... tot simti ceva, tot iti consumi energia. Tot ganduri negative sunt. Daca ti-e scarba, inseamna ca inca iti mai face rau. Cand nu o sa-ti mai fie, o sa-ntelegi... si o sa-l ierti, chiar daca el nu ti-a cerut iertare si chiar daca oricum nu ar merita, nici el si nici tot ce-a facut. O sa-ntelegi de ce te-a trecut pe tine prin atata suferinta ca el sa fie fericit. O sa-l ierti pentru ca te-a lasat sa-l vezi fericit cu alta femeie. O sa-l ierti. Dupa o vreme chiar o sa fii in stare sa te uiti la el si chiar sa vezi pe cine tine de mana, fara sa ti se stranga inima, fara sa-ti tremure barbia. O sa-ntelegi ca si el te-a iubit odata, chiar daca te-a lasat usor... o sa vezi ca in viata totul tine de alegeri si ca sunt oameni care renunta la ce nu le face bine si nu-i mai avantajeaza, si nu le e usor, crede-ma pe mine.

Doar eu si nimic mai mult.  

Nu plang,dar...

Am lasat oamenii sa plece atunci cand au vrut s-o faca. Am plecat din viata lor cand am simtit ca nu mai au nevoie de mine. M-am descurcat singura cand am simtit ca nu ma pot baza pe nimeni. Am pierdut multe in viata asta, n-are importanta, si voi mai pierde, probabil. Am trecut prin toate starile de suferinta, de negare, de respingere, iar undeva la capatul lacrimilor, am iertat.

Azi nu sunt fericita. Nici nu rad, nici nu plang. Nici nu ma zbat. Sunt bine, sunt bine in majoritatea timpului, chiar daca nu sunt fericita. Vezi tu... am continuat mult timp dupa ce-am zis ca nu mai pot. Astazi nu cred ca mai sunt capabila sa imi aduc aminte ca sunt puternica. Azi nu plang, dar ma agat de toate nefericirile mele, si nici nu pot sa ma desprind. Dar nu ma plang, si nici nu-mi vars amarul.

Azi nu plang, dar, vezi tu... ma simt nefericita

Doar eu si nimic mai mult.

Cineva,Undeva,Candva...

Stau de mai bine de 10 minute in fata ecranului si nu imi vine nici o idee concreta...Doar lacrimile siroiesc pe obraji...
Vreu sa ma descarc, dar nu am pe umarul cui sa plang. 
Ma doare..
Doar imaginea zilelor trecute impregnata pe retine mi-a mai ramas...
Euforie efemera...
Melodie pusa pe repeat.. ( de ce tocmai melodia asta?!)
Vreu doar sa tac..sa zac..sa plang..sa tip..sa fiu departe de lumea asta..
Sa fiu de piatra...de gheata...
Vreu doar sa stau intr-o cutie inchisa ermetic ,unde sa nu patrunda nici un sentiment..
Unde nimic nu ma poate atinge..

Vreau prea multe.. dar nimic nu e posibil...
Poate asa e sa fie..
Poate ar fi cazul sa te obisnuiesti cu asta.

Doar eu si nimic mai mult.

Suflet trist.

Ce se intampla de fapt?
Ce vrei de fapt?
Ce vrei tu, fiinta umana, de fapt?
Vrei o imbratisare, dar in acelasi timp contactul cu o alta piele iti provoaca repulsie.
Vrei strangeri de mana si jocuri infantile cu degetele, dar  in acelasi timp vrei libertate, nu vrei sa fii  conditionata de nimic, cu atat mai putin de o  alta mana. 
Vrei o iubire perfecta, patimasa, care sa iti provoace fluturi in stomac si emotii de fiecare data, ca in videoclipul ala de care esti oarecum obsedata, dar realizezi cu stupoare ca oricat te-ai zbate tot ce mai ai e partea a doua a videoclipului...
Si ce ramane acum de facut? Sa iti reconstruiesti cutia aia  in care sentimentele nu pot patrunde, sa te izolezi  de afectiune, pentru ca daca stai bine sa te gandesti , e mai bine asa. Mai bine pentru tine...
Desigur, nu zic  ca vei fi fericita, dar nici trista nu vei fi. Vei fi OK si asta e de ajuns.
Invata din asta ca oamenii nu se schimba...invata ca  nimeni nu merita compromisul...invata  ca tu  esti cea mai importanta pentru tine, nu mai pune pe nimeni mai presus..
Vei fi bine. Trebuie sa fii bine ! 

Doar eu si nimic mai mult.

Franturi de amintiri.

   Ma doare rau. Nu stiu ce, dar ma doare.
Amprentele degetelor lui mi-au ramas impregnate pe pielea mea rece si alba.
Inca mai simt mirosul de tutun cum urla si fumul de tigara cum se risipeste in aer.
Gandurile mele se "ard" acum la fel ca tigarea din care tragea.
   Inchid ochii...totul de deruleaza in mintea mea ca un film vechi, alb negru. Pentru ca in momente ca astea, totul e lipsit de culoare.
   Imi era frig.. era bezna.. dar nu conta. Era bine. Era bine acolo, ghemuita in bratele lui puternice si lungi. Era bine cand imi strangea oasele in imbratisari dureroase. Contactul corpurilor noastre imi producea un fior...un fior placut.Si i-am zis ca ador diminetile langa el. Pentru ca mereu ma trezeam zambind linga o cafea calda .
  Si nu l-am mintit.
A sunat alarma. :( Si a spulberat totul. Oricum totul se va termina la un moment dat. La fel ca si amintirile ce-mi innebunesc noptile.
Doar atat!
P.S.- Toate astea pentru ca el sa imi intinda o mana si sa imi sopteasca usor la ureche :Trecem noi si peste asta!

Doar eu si nimic mai mult.

De vorba cu mine..

 Simti? Simti asta? E racoare. Simti frigul?... Nu vine de afara. Fereastra e inchisa. De ce nu simte nimeni frigul asta teribil care imi ingheata oasele?
- Poate ca izvoraste din sufletul rau.  Sunt singura capabila sa il simta pentru ca e frigul rau. E racoarea sufletului meu.
- Asa se simte? Asta e senzatia care ramane in urma iubirii? Racoare...frig...gheata?
- Nu! Asta e ceea ce creierul meu imi impune sa simt. Crede-ma, nu vrei sa stii cum arata acum  sufletul meu.
- As vrea sa vad. As vrea sa vad locul asta acum, dupa tot ce s-a intamplat.
- Pai atunci, de ce nu deschizi usa? De e ai blocat-o cu milioane de lacate? Da-mi cheia. Haide, trebuie sa iti infrunti temerea.
- Mi-e teama. Am inchis usa pentru ca nimeni sa nu mai aiba acces aici. As vrea sa ramana inchisa pentru totdeauna. Mi-e teama sa deschid...dar...uite..totul e putred aici. Miroase a sange , a suferinta murdara. Locul asta arata asa de bine acum cateva luni. Ce s-a intamplat aici? De ce e totul un dezastru? Si unde sunt toate sertarele cu amintiri? Unde a disparut totul? E pustiu...pustiu si mizerie...pustiu si haos...
- Ridica-te! Nu plange. Vom incepe sa curatam locul asta si totul va fi ca inainte.
- Nu intelegi?! Nimic nu va mai fi ca inainte. Peretii sunt imbibati cu dezamagire. Nu ii putem curata. Trebuiesc daramati! NIMIC nu va mai fi la fel....

Doar eu si nimic mai mult..

Sperante parasite.

Merg incet...cu capul plecat si cu umerii lasati, de parca ceva ma apasa si ma trage in jos. Ma gandesc daca nu cumva sunt prea egoista caci ma gandesc doar la mine, la trairile, starile, situatile din viata...si chiar asa si este. Da, sunt o persoana egoista, axata doar pe propria persoana si doar atat. Nimeni nu conteaza, eu si Doar eu.
 Sunt trista si plang fara ca cineva sa observe! Si  in fond, ce ma intereseza de restul lumii? Doar eu contez...
  Dar oare chiar asa e ? Stiu ca nu e asa...stiu ca inca imi mai "ling" ranile trecutului  si asta ma face sa fiu obsedata de propriul trecut. Inca ma mai intreab daca as putea repara ceva, daca mai pot schimba sau macar sa nu mai repet trecutul. Ah, cata durere  imi provoaca toate aceste amintiri ! Dar cu cat ma complac mai mult, cu atat inima se indrepta spre altii, si nu spre mine. Si asta ma tine in viata! Ma tine in viata pentru ca realizez cat de binecuvantata sunt in ciuda trecutului. 
Dar  oare din durere se naste un caracter puternic? 
Oare?

Doar eu si nimic mai mult.

Singura cu mine.

Am crezut ca ti-e clar ca te iubesc tare, atat de tare incat te-am pus mai sus de mine, de nevoile mele, te-am protejat, te-am ingrijit, desi uneori as fi vrut sa fii tu cel care are grija de mine. Am inteles ca nu poti, ca totul se raporteaza la tine si ca tu esti egoistul suprem. Am inteles  multe si chiar m-am straduit sa nu fiu orbita de vanitate . Am incercat sa fiu acolo tot timpul, sa te alin, sa-ti ridic moralul, sa te cert, sa te imping spre mai departe.

Nu e vina nimanui, fiecare da ca poate. Am dat tot ce am avut bun din mine ca om-prieten. Am vrut sa-ti fie bine si am vrut sa ma lasi sa te invat sa iubesti, sa fim pur și simplu. N-a mers. Nu mai pot. Si nu pentru ca vreau inapoi ceva sau pentru ca vreau sa ma iubesti, ci pentru ca nu mai am putere.

Stiu ca din tot ce am scris n-ai sa intelegi nimic,n-ai sa te pui o secunda in locul meu si sa incerci sa schimbi locurile. Dar pur si simplu sunt imuna.

Deci cred ca am ajuns la un capat. Obisnuiesc sa iau pauze de la oameni, dar de data asta am crezut c-o sa fie bine, ca o sa putem trece peste tot, ca sigur acolo pe undeva sta legatura aia care ne-a prins asa tare. Dar poate a fost doar o iluzie si ne-a distrus orgoliul  stupid.De azi inainte refuz sa ma mai doara(De cate ori mi-am spus asta?)

Cine sunt eu? 

Doar eu si nimic mai mult.

Aripi .

"Cu tine am cunoscut raiul, ca mai apoi sa imi cladesc din el propriul infern."

Imi simt lacrimile, palmele goale si sufletul singur. Dar nu iti fie teama , nu am nici aripile rupte, nici cicartici adanci, nici urme de pasi  Nu trebuie sa te ating ca sa te simt, nu trebuie sa fi in fata mea ca sa te privesc. Nici timp ,nici distanta si nici oameni nu ne pot  pot desparti. Esti in aer, in razele soarelui, in lumina lunii, in sangele meu, in fiecare respiratie, in fiecare bataie a inimii mele

Nimeni,niciodata n-o sa fie..TU!

Doar eu si nimic mai mult.

Etern,Infern ?

Unde m-am pierdut?..De ce  mai exist?Mi-am ingenunchiat sufletul inca o data,mi l-am facut ghem si ti l-am  pus la picioare,m-am plecat cu umilinta si am suportat in tacere jigniri fara sa schitez vre-un gest,fara sa doara,te-am lasat sa rupi din mine bucatica de suflet ce inca mai spera fara sa scot un cuvant.

Mi-am inghitit lacrimile si m-am simtit murdara,am ramas privind in gol in urma ta,durerea din suflet m-a impiedicat pentru cateva minute sa respir, as fi vrut sa-mi pastrez o urma de deminitate doar pentru mine,dar n.am facut.o ,ti-am ascultat pana la capat vorbele grele,care mi-au incatusat inima.

Mi-ai umilit existenta,mi-ai tarat sufletul prin noroi,prin toata mizeria umana ce te inconjoara si n-am reusit nici macar sa te las sa ma asculti ,te-am privit pierduta si pentru prima data am simtit ca-ti cerseam mila.

Mi-e scarba de mine. Am incercat sa rad,in hohote ,sa  ma  pot auzi ,sa ma curat de tine si de jegul ce il simt in suflet ,pentru tot ce-ai fost in viata mea,pentru ca ti-am pus sufletul in palme si l-ai calcat in picioare  fara urma de regret,cand tot ce trebuia sa faci era sa ai grija de el,era atat de curat,si l-ai scuipat cu vorbe grele ,cu jigniri pline  de pacat, l-ai aruncat departe,sperand sa nu-l mai gaseasca nimeni.

M-ai ingenuchiat intr-o lume rece,in care ma agatam de cuvinte lipsite de speranta,cuvinte dureroase in care imi adunasem toate visele.

Mi-am adunat bucatele ce mi-au mai ramas din suflet si mi-am promis sa ma ridic ,sa le lipesc pe fiecare in parte cu speranta.
Am reusit sa privesc in jur,sunt inconjurata de oameni minunati care mi-au intins o mana fara sa ceara nimic in schimb,care au reusit sa priveasca dincolo de lacrimi...mi-au reamintit ca exist,acolo intr-un colt de suflet. Nimeni nu mi.a spus ca o sa fie usor..dar mi-au promis ca merita!

Si poate maine o sa cad iar,o sa-mi inghit lacrimile in tacere,dar n-o sa fi aici ca sa ma vezi,n-o sa mai fi acolo ca sa ma auzi,am tot ceea ce-mi trebuie ca sa imi sterg genunchi de toata umilinta cu care ti-am dat sufletul in grija..sa te las sa ma cauti in tot si in toate ,pentru ca atunci cand ai s-o faci sa te pot privi in ochi sa-ti spun.."n-ai stiut sa ai grija de el,acum l-ai pierdut pentru totdeauna"

Undeva intre ratiune si imaginatie,am fost si azi..undeva intre sperante pierdute intre sute de vise dupa care tanjesc ,m-am regasit si azi...dar maine?Maine da.. te vreau departe...sa te scot afara din mine ,sa te arunc departe,sa te uit acolo unde n.o sa te mai caut niciodata...maine cand ma trezesc sa ma intreb ..ai fost vreodata in mine?

Da ..as vrea sa ma intrebi maine ...oare ai mai vrea sa fiu aici?...hmmm..sa nu uiti sa tragi usa dupa tine atunci cand pleci..nu vreau s.aud nimic...sa nu doara ..sa nu te simt...lasa fereastra deschisa ,aerul curat de dimineata spala mirosul lasat de tine...si pleaca!

Nu ,n-a curs nici o lacrima...nu simt nimic..mi-e bine,mi-e bine cand imi las gandurile aiurea aici,sa stiu ca undeva o parte din mine ajunge in alte ganduri,se regaseste intre ele...Doamne ,am atatde mult de daruit..nu ma lasa sa parasesc pamantul inainte sa le daruiesc.....
Dar pot? Oare mai pot...Eu oare mai pot ?

Doar eu si nimic mai mult.

Bucati de ganduri.

             Întuneric. Ma cuprinde întunericul cu ghearele lui lungi si îmi sfâșie carnea bucată cu bucată.  Nu doare , dar mi se face greață. 

      Încep să deschid ochii încet, iar lumina zilei fierbinte îmi încălzește fața. Nu îmi mai este frig, nu mai este întuneric. Soarele dimineții sau...poate al după-amiezei topește toate „cuburile de gheata”. Îmi înfig unghiile în perna moale și las capul pe spate. Șuvițele de păr îmi cad pe umerii goi. Trupul încă-mi tremură. Încerc să mă controlez. Zâmbesc și cu toate puterile adunate mă ridic din pat, amețită. Nu am nici un chef de ziua de azi, mai obosită decât am adormit.

               Mă înconjoară 4 pereți mult prea ponosiți și monotoni. Nimic nou. Hainele aruncate pe podea, exact cum le lăsasem cu o seară precedentă. Mormane de haine și alte nimicuri. Îmi trag pe mine un tricou alb, larg și mă privesc în oglindă. Îmi mut privirea. Buzele îmi erau uscate și crăpate, simțeam pe limbă gust amar. Fir-ar !  Îmi sting setea cu câțiva stropi de apa găsiți într-un pahar. De când era paharul acolo? Nu știu. 

              Soarele strălucea. Am tras draperiile și câteva secunde mi-am pierdut vederea. Deschid geamul și las să intre aerul dimineții proaspăt. Îmi prind părul cu un elastic de păr găsit pe mâna stângă. Era atât de strâns încât aveam mâna mov, dar nu simțisem nimic până nu mă uitasem. O altă dimineață tipică. 

               Mă înconjoară 4 pereți. Aveam de gând să fac ceva pe tavan , să desenez , să tai niște reviste și să lipesc ceva, dar rămânea decât un gând. De fiecare dată îmi era mult prea silă. M-am trântit din nou în pat, lăsându-mă pe spate și privind tavanul. Eram încă amețită și mă cuprinsese căscatul. Oh, liniste! 

               Închid ochii și... Întuneric. Mă cuprinde întunericul cu ghearele lui lungi. 

Ma urasc!

Doar eu si nimic mai mult.

  

Tu ai pacate?

E asa cum se spune: orice inceput are un sfarsit, si viceversa.Hai, minte ca tie nu ti-a fost dovedit, ca nu ti s-a intamplat o singura data sa atingi cu varful degetelor o raza de soare, ca mai apoi sa te afunzi in intuneric... si viceversa.Mint frumos... Imi pare rau. Stii tu, n-ai cum sa nu pierzi macar o data cand pariezi totul...pe nimicClachez. Ce verb urat... Suna prafuit. Doar ca eu... doar clachez, mai mereu.Astept nivelul urmator al acestui joc.Asa sunt eu... continui, chiar daca stiu ca voi adauga un alt "Game Over" la colectie.Temerile mi-au devenit dorinte, ideile obsesii, ceilalti umbre, chipul fara o expresie autentica sau macar sa reflecte ce e in interior.De data asta chiar e tarziu; nu un tarziu melo-dramatic pe care-l stergi cu buretele cand s-a terminat telenovela, ci unul deja tatuat.Nu ma striga, am plecat de mult, chiar daca tu ai fost prea ocupat sa iti dai seama. Nu ma cauta, m-am rupt de cea pe care vrei sa o gasesti. M-am risipit o data cu bataia vantului ce te-a facut sa te schimbi. Ti-e dor? Sa nu-ti fie. Ai sa vezi, o sa treci brusc peste, ai sa uiti ce cautai, te vei intoarce in trecut si vei continua sa existi acolo.Dulce orgoliu, dulci principii, realitatea corectata de voi asa cum va e bine... Continui sa pui masca peste masca. Cand se va termina circul, n-ai sa-ti recunosti chipul imbacsit. Vei continua sa traiesti ascunzandu-te dupa o masca frumos colorata, doar pentru simplul fapt ca ai uitat cine esti TU Regret ca am parasit scena, dar apropourile si comentariile m-au determinat sa pun puncte de suspensie; numeroasele semne de intrebare mi-au acaparat mintea.

P.S.: Cand vei citi aceste randuri voi fi de mult plecata in incercarea de a-mi smulge un zambet adevarat.

Doar eu si nimic mai mult.

La limita.

 Toata nebunia asta pentru ca te iubeam ca o dobitoaca,te iubeam atat de egoist,atat de profund,te iubeam pentru sufletul pe care nu-l aveai,te iubeam pentru glumele proaste pe care le spuneai uneori,pentru faptul ca ma faceai mereu sa sufar,pentru ca ma cautai iar apoi ma dadeai la o parte,d-aia te iubeam !
Si Da,am gresit iubindu-te!
Dar daca am stii de greseli inainte sa le comitem...
Te-am iubit atat de sincer si ti-am acceptat toate prostiile,toate iesirile,toate defectele,tot !
Si mi te plangeai in fata ca nu gasesti persoana care sa te accepte asa cum esti cand ea era chiar in fata ta!Te gandeai ca nu te poate iubi nimeni, ca esti un golan si imi spuneai asta mie,care te iubeam ca pe ochii mei din cap!
Vezi paradoxu’ dracu?

Doar eu si nimic mai mult.

Ploua in suflet.

Cand vei avea un vis atat de mare ca al meu, vei intelege tot ce-am facut si de ce am ales s-o fac asa. Tare mult as vrea sa nu ma uiti... Sunt naiva. M-ai uitat de mult, asa-i?
Nu te mai caut pe toate strazile din viata mea... in fiecare zi intalnesc oameni noi iar tu nu mai esti printre ei. Nu te mai vad prin multime. Nu, nu mai esti de mult... Am fost eu cea care te-a asteptat si-a vrut sa te iubeasca. Am fost eu cea care a fost acolo. Mereu,mereu... mereu. Si n-am crezut ca va veni si ziua in care asta nu va mai fi suficient.
Sa plangi daca vorbele mele te-au facut sa plangi; sa razi, daca ele te-au facut sa zambesti. Sa ma chemi inapoi daca ti-e dor de mine.Atunci cand vei lupta si vei pierde, vei stii de ce-am plecat. Vei intelege, poate. Ma vei ierta pentru toata vina pe care ti-am socotit-o tie, doar tie, fara sa-mi dau seama ca n-am dreptul sa te judec. Ma vei ierta, poate. Pentru ca n-am stiut decat sa stric orice putea insemna o sansa; pentru ca te-am sufocat cu insistenta mea...
Multumesc ca mi-ai aratat ca nu am limite cand vine vorba de ceea ce-mi doresc, si iti multumesc.. ca m-ai tinut in brate chiar daca nu ti-a pasat. Te-as fi iubit, dac-ai fi fost altfel. Te-as fi iubit.. daca m-ai fi lasat. Si stii ce? O sa iubesc intr-o zi, dar nu pe tine, o sa fiu fericita, si nu cu tine.. dar peste toate astea, tu ramai mereu singurul barbat, si niciun sentiment vreodata nu se va compara cu cel pe care ti l-am purtat tie.
Cred ca e trist, dar nu-i nimic mai adevarat. Multumesc pentru ca ai trecut prin viata mea. Multumesc pentru durere, cred ca m-a facut mai tare, mai dispusa sa te uit. Te iert, da, te iert pentru lacrimi, te iert pentru promisiuni pe care nu le-ai respectat, te iert pentru tot. Eu am fost doar o trecatoare, dar n-am vrut de la tine ce au vrut si celelalte. Tu stii ca te-am vrut cu totul si pentru totdeauna.
 faptul ca "n-a fost sa fie" n-ar trebui sa doara. Acum stiu... 
Esti amintirea mea cea mai de pret.Acum si-ntotdeauna.
Si eu care credeam in fericire... Fericirea-i o minciuna, e doar o masca ce ascunde mizerii. Stiam eu ca-i prea multa fericire, prea mare portia pentru o pacatoasa ca mine. Dumnezeu mi-a dat ce merit. Si, de fapt, ce merit eu? Poate ca faptul ca ravnesc la barbatul alteia ma transforma intr-o nenorocita.
Esti fericit? Eu nu sunt, dar mi-e bine.
  
Doar eu si nimic mai mult.