sâmbătă, 12 martie 2016

Ploua in suflet.

Cand vei avea un vis atat de mare ca al meu, vei intelege tot ce-am facut si de ce am ales s-o fac asa. Tare mult as vrea sa nu ma uiti... Sunt naiva. M-ai uitat de mult, asa-i?
Nu te mai caut pe toate strazile din viata mea... in fiecare zi intalnesc oameni noi iar tu nu mai esti printre ei. Nu te mai vad prin multime. Nu, nu mai esti de mult... Am fost eu cea care te-a asteptat si-a vrut sa te iubeasca. Am fost eu cea care a fost acolo. Mereu,mereu... mereu. Si n-am crezut ca va veni si ziua in care asta nu va mai fi suficient.
Sa plangi daca vorbele mele te-au facut sa plangi; sa razi, daca ele te-au facut sa zambesti. Sa ma chemi inapoi daca ti-e dor de mine.Atunci cand vei lupta si vei pierde, vei stii de ce-am plecat. Vei intelege, poate. Ma vei ierta pentru toata vina pe care ti-am socotit-o tie, doar tie, fara sa-mi dau seama ca n-am dreptul sa te judec. Ma vei ierta, poate. Pentru ca n-am stiut decat sa stric orice putea insemna o sansa; pentru ca te-am sufocat cu insistenta mea...
Multumesc ca mi-ai aratat ca nu am limite cand vine vorba de ceea ce-mi doresc, si iti multumesc.. ca m-ai tinut in brate chiar daca nu ti-a pasat. Te-as fi iubit, dac-ai fi fost altfel. Te-as fi iubit.. daca m-ai fi lasat. Si stii ce? O sa iubesc intr-o zi, dar nu pe tine, o sa fiu fericita, si nu cu tine.. dar peste toate astea, tu ramai mereu singurul barbat, si niciun sentiment vreodata nu se va compara cu cel pe care ti l-am purtat tie.
Cred ca e trist, dar nu-i nimic mai adevarat. Multumesc pentru ca ai trecut prin viata mea. Multumesc pentru durere, cred ca m-a facut mai tare, mai dispusa sa te uit. Te iert, da, te iert pentru lacrimi, te iert pentru promisiuni pe care nu le-ai respectat, te iert pentru tot. Eu am fost doar o trecatoare, dar n-am vrut de la tine ce au vrut si celelalte. Tu stii ca te-am vrut cu totul si pentru totdeauna.
 faptul ca "n-a fost sa fie" n-ar trebui sa doara. Acum stiu... 
Esti amintirea mea cea mai de pret.Acum si-ntotdeauna.
Si eu care credeam in fericire... Fericirea-i o minciuna, e doar o masca ce ascunde mizerii. Stiam eu ca-i prea multa fericire, prea mare portia pentru o pacatoasa ca mine. Dumnezeu mi-a dat ce merit. Si, de fapt, ce merit eu? Poate ca faptul ca ravnesc la barbatul alteia ma transforma intr-o nenorocita.
Esti fericit? Eu nu sunt, dar mi-e bine.
  
Doar eu si nimic mai mult.















Niciun comentariu: