vineri, 29 ianuarie 2016

Mi-e dor...si doare.

Tu... esti un suflet incredibil...un amestec echilibrat de barbatie si sensibilitate cum rar intalnesti...
Un barbat cu suflet de copil caracterizat de o incapatanare fara margini...incapatanarea  barbatului care nu suporta sa ii treaca cineva peste decizii...o incapatanare care uneori seamana grozav cu mofturile unui copil rasfatat...o incapatanare care mi-a pus uneori ,cu usurinta, lacrimi de bucurie sau de tristete in ochi.
Emani prin toata fiinta barbatia si puterea omului caruia cu mare greutate ii gasesti un egal...cu atat mai putin un superior...puterea si barbatia omului frumos in suflet.
Ma uimeste mereu setea ta de afectiune..o sete pe care cred ca niciodata nu va reusi cineva sa ti-o potoleasca.
Esti un om cu suflet bun dar ros pe dinauntru de niste adevaruri dureroase pe care nici tie nu indraznesti sa ti le recunosti...cu atat mai putin mie...sau oricarui om al lumii...
De-atunci,din prima zi in care mi-ai spus"buna" ti-am citit sufletul cum nu o sa ti-l citeasca nimeni..fara sa-ti dai seama  ti-am analizat,fiecare zambet,fiecare cuvant,fiecare respiratie...
M-am convins destul de repede ca locul tau  este langa mine...ca  de mine ai nevoie...
Te pot numi barbatul vietii mele caci pe niciunul dintre ceilalti nu mi l-am dorit atat de mult...pe niciunul nu l-am simtit atat de al meu. Esti  singurul om care a reusit sa reduca lumea mea la o singura persoana...persoana ta.Toate gandurile mele sunt doar ale tale. 
Mi-ai adus in suflet,dragul meu, cele mai frumoase ganduri despre dragoste.
Cu drag,
Tie!

"Rugăminte

Aş vrea să învăţ cum
să iubesc
fără să rămân cu cratere în piept,
cum să ţin suflete în palme
fără teama
că o să le sparg,
şi o să mi se scurgă printre degete
ca nisipul

încet, uşor, sigur,
iremediabil,
ca timpul.
Aş vrea să aflu cum să iubesc
fără
să mă trezesc singură
cu mâinile goale şi
ochii stinşi,
şi să ştiu atunci
cum să-i iubesc pe alţii
fără să mă distrug pe mine.

Te rog,
învaţă-mă Curajul.
De a iubi,
de a-mi arăta golurile din piept
şi
tăieturile din palme de când
am ţinut pe cineva
prea strâns de mână.
De a renunţa la cuvinte şi
a lăsa
liniştea
să se aşeze între noi
fără teama că,
de ai şti să descifrezi tăceri,
nu o să-ţi mai placă
cine sunt.

Te rog,
ajută-mă,
să îmi lipesc inima la loc,
să potrivesc bucăţile,
să îmi amintesc
cine sunt.

Te rog.

Ai tu curaj pentru mine,
mie mi-e teamă
c-o să mă tai în cioburi."-Jurnalu Evei.

Doar eu si nimic mai mult.

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

O noapte alba

Ti-as scrie despre durere. As vrea sa-ti explic cum s-o eviti. Partea proasta? Nu ai cum. Mai devreme sau mai tarziu tot vei simti cum ti se taie genunchii de la jumatate, tot se va prabusi un univers, tot vei omori un suflet.Am fost bolnava de tine. Acum nu-mi mai pasa nici cine pleaca, nici cine vine. Te-am pierdut pe tine, care erai universul meu si dupa cum ai putut vedea inca sunt bine si traiesc. Mereu m-am intors. Mereu la ce-am iubit. In nici un caz la cine m-a iubit. Nu voi mai fi la fel. Nici nu-mi mai doresc sa fiu cum eram. Imi va lipsi un suflet fericit,sau cel putin asta credeam ca reusesc .Nimeni nu stie cum am plans o noapte. Nimeni nu stie de ce. Nici eu nu sunt sigura. Te pierdusem pe tine? Erai plecat demult. Renuntasem intr-un sfarsit? Eu nu gaseam niciodata iesirea spre sfarsit. Ma pierdusem pe mine? Eram schimbata in mii de feluri. Stiu doar ca-ti zambeam si incercam sa nu ma prabusesc. Linistea imi ardea timpanele. Lacrimile surde nu-si gaseau drumul. Imi secasera ochii… si sufletul… si buzele… Nu mai reuseam sa simt nimic si nu aveam aer. Pierdusem si globul meu de cristal. Ultimul scut inaintea capitularii.
Doar eu si nimic mai mult.