vineri, 6 ianuarie 2017

Confesiuni.

vineri, 25 noiembrie 2016

Punct si de la capat.

De astazi, mi-am promis ca nu te voi mai cauta, am promis ca nu voi mai suna, nu-ti voi mai scrie si nu ma voi mai gandi la tine, desi stiu ca imi va fii greu.
    De ce fac asta ? Pentru ca m-am saturat sa mut muntii din loc pentru tine, fara ca tu sa observi ca te-am inconjurat cu ei, m-am saturat sa impart zambete , care nici macar nu sunt sincere, nici macar nu le pot numi zambetele, decat pe hartie isi merita numele. M-am saturat sa astept ziua in care tu vei realiza ca-ti lipsesc si m-am saturat sa ne jucam amandoi cu noi. 
     Stii ceva ? Poate ca cel mai bine ar fii sa simti pe propria piele toate chestile astea. De astazi, arunc la gunoi toate amintirile cu tine si daca cumva, te scap si pe tine, te rog sa ma ierti, eram doar grabita sa scap de ele. De astazi voi muta muntii la locul lor si-n jurul tau va ramane o campie eterna, fara forma si noima. Asa vei avea ocazia sa ii muti singur inapoi si sa realizezi cat este de greu. Nu sufar, in caz ca te intrebi, de fapt nici nu stiu ce e aia suferinta. Da, sunt nervosa, sunt plina de nervi mici si gri, care incep sa ia decizii pentru mine, dar stai linistit, sunt decizii gandite in conditii de stres. Poate, mai speri ca , nu voi face toate astea, iar daca am dreptate, te rog frumos sa nu-ti faci iluzii. Stiu ca-ti suna cunoscut cuvantul „iluzie”, chiar am unele momente in care cred ca a fost facut pentru tine, deoarece l-ai exploatat foarte, foarte bine. Dar stii cum e, roata se intoarce si a venit randul meu, din pacate. Stiu ca-ti vei spune in primele zile, ca nu sunt ultima femeie din viata ta si ai dreptate, dar voi ramane singura care te face sa te simti tu, sa te simti implinit si fericit. 
    Stii ce vorbesc si stii ca nu mint. Nu vreau sa te intorci cu lacrimi in ochii si sa ma rogi sa ma reintorc, pentru ca o asemenea imagine m-ar deprima teribil. Vreau sa continui sa mergi inainte, cu capul sus. Vei simti lipsa mea, abia atunci cand te vei pierde-n campia aia eterna din fata ta si atunci vei incerca sa ma gasesti , ca sa te pot calauzi. Dar sa stii, ca mi-am dat demisia din postul de ghid si nu stiu cine mi-a luat locul. Aaa, sa nu iti uiti iluziile pe masa cand pleci, te rog. Vezi ca ultimele doua sunt printre asternuturi. Da , in camera mea, da , acolo in stanga. Si mai ai de luat cateva minciuni, pe care le gasesti la gunoi, caci nu aveam ce face cu ele si ma decisesem sa le arunc. Nu, serios, ia-le si pe ele, ca nu vreau sa-ti ramana parfumul in casa mea. Nu, nu ma supar daca bem o ultima cana de cafea, iti fac pe plac pentru ultima data. Te simti ca unul condamnat la moarte , care e intrebat care-i e ultima dorinta, nu ? Nu e nimic, tu cel putin nu vei sfarsii impuscat, electrocutat sau injectat cu otrava. Te vei simti, cel mult, pierdut, insa asta nu e mare lucru.
Sa nu uiti, am demisionat !


Doar eu si nimic mai mult.

sâmbătă, 22 octombrie 2016

Te-am iubit,prostule!

  
Dragul meu, îţi scriu a mia oară pentru că încă mai am câte ceva să îţi explic şi încă mai sper că ai să mă înţelegi. Te rog să nu mă mai judeci. O femeie nu devine rece pentru că a găsit un alt bărbat care să îi încălzească patul, ci pentru că bărbatul ei nu mai vrea să îi încălzească sufletul…
 O femeie nu ezită în iubire pentru că nu mai iubeşte sau pentru că nu vrea ea să ofere atenţie şi gesturi frumoase, ci pentru că se teme să nu sufere din nou… Pentru că se teme să nu se piardă iarăşi pe ea însăşi pentru cineva care nu o poate ajuta să se regăsească atunci când are nevoie. Înţelegi?
   Ea nu îţi va închide uşile către întregul său suflet degeaba, doar pentru că aşa vrea ea sau pentru că e gata să te alunge de acolo pentru a primi cu braţele deschise un alt bărbat, dar le va închide pentru a face ordine unde tu nu ai lăsat altceva decât dezordine şi dezastru. 
  Tu, dragul meu, fără să îţi dai seama, învinovăţeşti femeia pentru ceva ce face datorită sau din cauza ta… Ştii tu mai bine ce se potriveşte. Atunci când tu, ca bărbat, vei învăţa că de la femeie vei primi ceea ce îi oferi, vei începe să oferi ceea ce doreşti să primeşti. Şi abia atunci vei reuşi să fii bărbatul unei singure femei. Altfel… Ea va pune lacăt la sufletul său şi va rămâne o vreme într-o singurătate grea pentru a face ordine în urma ta.
    Te rog să nu mă judeci. Am motivele mele pentru tot ce fac. Dacă sunt rece, înseamnă că nu-mi oferi căldură. Dacă ezit, înseamnă că mă tem să nu sufăr. Dacă îţi închid uşile sufletului, înseamnă că ai lăsat dezastru acolo, iar eu încă fac ordine şi strâng după tine. Vezi?! Tot ce faci lasă urme asupra mea, iar acele urme mă obligă să fiu într-un anume fel atunci când sunt tine. 
    Acum Intelegi?
Doar eu si nimic mai mult


vineri, 23 septembrie 2016

Despre tine,Suflet.

Draga straine,

Mi-e greu sa te privesc in ochi. Astazi, mai mult ca niciodata, mi-as dori sa-mi pot smulge inima din piept, asa de simplu cum fura moartea ultimul strop de viata dintr-un om.
Nu te-am implorat niciodata sa ma distrugi, si totusi, o faci din nou si din nou. Adancesti cu nepasare cutitul in rana crestata pe pieptul meu , iar eu, fara suflare, stau si astept in tacere ca agonia sa ia sfarsit. Timpul trece alene, si el fiind nepasator. Nu doreste sa auda povestea noastra.
Acum orice cuvant rostit de tine e precum un pumnal infipt adanc in inima şi orice mangaiere de-a ta imi sfasie sufletul. 
Cu greu iti spun adio, in timp ce lacrimile  imi scalda fata. Te iubesc !; atat de mult incat am depasit granitele ratiunii. Cu cat ma indepartez mai mult de tine, cu atat imi pierd dorinta de a trai, dar nici nu pot ramane.
Te rog sa ma ierti si sa nu uiti ca mereu voi pastra un loc pentru tine intr-un colt de suflet. Am plecat, te las..

Cu drag,
O straina care te-a iubit.

Doar eu si nimic mai mult.

vineri, 9 septembrie 2016

Bucati de suflet

Degeaba spui ca nu-l mai vrei si ca ti-e scarba, degeaba crezi ca ti-a trecut. Si scarba doare. La fel ca ura... tot simti ceva, tot iti consumi energia. Tot ganduri negative sunt. Daca ti-e scarba, inseamna ca inca iti mai face rau. Cand nu o sa-ti mai fie, o sa-ntelegi... si o sa-l ierti, chiar daca el nu ti-a cerut iertare si chiar daca oricum nu ar merita, nici el si nici tot ce-a facut. O sa-ntelegi de ce te-a trecut pe tine prin atata suferinta ca el sa fie fericit. O sa-l ierti pentru ca te-a lasat sa-l vezi fericit cu alta femeie. O sa-l ierti. Dupa o vreme chiar o sa fii in stare sa te uiti la el si chiar sa vezi pe cine tine de mana, fara sa ti se stranga inima, fara sa-ti tremure barbia. O sa-ntelegi ca si el te-a iubit odata, chiar daca te-a lasat usor... o sa vezi ca in viata totul tine de alegeri si ca sunt oameni care renunta la ce nu le face bine si nu-i mai avantajeaza, si nu le e usor, crede-ma pe mine.

Doar eu si nimic mai mult.  

luni, 15 august 2016

Nu plang,dar...

Am lasat oamenii sa plece atunci cand au vrut s-o faca. Am plecat din viata lor cand am simtit ca nu mai au nevoie de mine. M-am descurcat singura cand am simtit ca nu ma pot baza pe nimeni. Am pierdut multe in viata asta, n-are importanta, si voi mai pierde, probabil. Am trecut prin toate starile de suferinta, de negare, de respingere, iar undeva la capatul lacrimilor, am iertat.

Azi nu sunt fericita. Nici nu rad, nici nu plang. Nici nu ma zbat. Sunt bine, sunt bine in majoritatea timpului, chiar daca nu sunt fericita. Vezi tu... am continuat mult timp dupa ce-am zis ca nu mai pot. Astazi nu cred ca mai sunt capabila sa imi aduc aminte ca sunt puternica. Azi nu plang, dar ma agat de toate nefericirile mele, si nici nu pot sa ma desprind. Dar nu ma plang, si nici nu-mi vars amarul.

Azi nu plang, dar, vezi tu... ma simt nefericita

Doar eu si nimic mai mult.

luni, 25 iulie 2016

Fara sens.

  E greu să-ţi asumi cine eşti, când cine eşti tu nu te mai mulţumeşte. Eu văd ceva atât de greşit în tot ce fac... nu ştiu, ce anume nu mă lasă să fiu. Ce nu mă lasă pe mine să trăiesc, ce mi s-a rupt mie şi ce-mi lipseşte atât de mult. E sufocant să vrei să faci, să vrei să dai, să-ncerci să mulţumeşti persoana aia pe care-o iubeşti cât cerul şi pământul, şi să nu fie suficient. Mie încă mi-e gol noaptea şi mi-e frig dimineaţa. Încă mă copleşeşte asta... încă mă întreb cine s-ar descurca atât de bine când ţi se spune clar şi răspicat că nu se mai poate şi nu mai ştii pe ce cărări s-o apuci, unde şi-ncotro. Şi vezi că nimeni nu e cu tine-n miezul nopţii când te întrebi de ce eşti acolo şi nu dincolo, şi nu-ţi mai găseşti locul în lume. Că ai vrea să faci şi nu mai poţi. Sau că, mai recunoşti, când vrei să fii sincer, că omul ăla aducea căldură în viaţa ta şi că nu era momentul să nu mai fie. Dar ştii  nu eşti anunţat. Când se dărâmă ceva, se dărâmă şi punct, chit că in momentul ala o ia razna tot ce ai in jur. Chit că acel ceva făcea o lumină frumoasă iar acum e beznă. Chit că a fost iubire. Chit că nu. Pentru mine e sufocant acum... poate pentru tine e la fel sau poate e mai rău, dar tu ştii cum să suporţi. 
   După un timp cred că totul se acceptă altfel. Nu cred că nu mai doare, cred că amorţeşte. Şi cred că până nu ajungi să-ţi smulgi părul din cap pentru că nu înţelegi atâtea lucruri, nu reuşeşti să-ţi dai seama că trebuie s-o iei mai uşor sau că trebuie să trăieşti cu ce nu înţelegi, sau cu ce s-a zis şi ţi-ai dori să nu fi auzit, sau ce n-ai auzit şi ai fi avut nevoie... eu nu mai cred că lumea se sfârşeşte pentru nimic, nici măcar în nopţile când mă văd singură şi nu mai vreau, chiar dacă mi se rupe sufletul. Am zile-n care cred că pot orice, că ştiu orice, că am ce-mi trebuie. Alteori, ceva se strică, cumva. Nu sunt o femeie dintr-o bucată şi trec prin stări care mă fac să simt că nu mai pot, că nu mai am, că nu mai e cum trebuie. Dar poate dacă n-aş mai fi cum sunt, n-aş mai scrie. Şi dac-aş fi altfel, tot n-ar fi bine. Şi ştiu că dacă acum nu mai pot să fac diferenţa între bine şi rău, e pentru că am văzut mai mult rău şi prea puţin bine. Şi mai ştiu că cine m-a iubit n-o să mă uite uşor, şi cine n-a făcut-o probabil deja îmbrăţişează noaptea pe altcineva. Mă copleşeşte cercul asta în care mă-nvart, dar ştiu că o să găsesc o cale. Am tăcut pentru că nu am ştiut în ce fel să spun toate astea. Am tăcut pentru că am vrut să scriu ceva care să rupă sufletul, aşa cum s-a rupt al meu. De asta am tăcut. Acum poţi să citeşti...

Doar eu si nimic mai mult.