Simti? Simti asta? E racoare. Simti frigul?... Nu vine de afara. Fereastra e inchisa. De ce nu simte nimeni frigul asta teribil care imi ingheata oasele?- Poate ca izvoraste din sufletul rau. Sunt singura capabila sa il simta pentru ca e frigul rau. E racoarea sufletului meu.
- Asa se simte? Asta e senzatia care ramane in urma iubirii? Racoare...frig...gheata?
- Nu! Asta e ceea ce creierul meu imi impune sa simt. Crede-ma, nu vrei sa stii cum arata acum sufletul meu.
- As vrea sa vad. As vrea sa vad locul asta acum, dupa tot ce s-a intamplat.
- Pai atunci, de ce nu deschizi usa? De e ai blocat-o cu milioane de lacate? Da-mi cheia. Haide, trebuie sa iti infrunti temerea.
- Mi-e teama. Am inchis usa pentru ca nimeni sa nu mai aiba acces aici. As vrea sa ramana inchisa pentru totdeauna. Mi-e teama sa deschid...dar...uite..totul e putred aici. Miroase a sange , a suferinta murdara. Locul asta arata asa de bine acum cateva luni. Ce s-a intamplat aici? De ce e totul un dezastru? Si unde sunt toate sertarele cu amintiri? Unde a disparut totul? E pustiu...pustiu si mizerie...pustiu si haos...
- Ridica-te! Nu plange. Vom incepe sa curatam locul asta si totul va fi ca inainte.
- Nu intelegi?! Nimic nu va mai fi ca inainte. Peretii sunt imbibati cu dezamagire. Nu ii putem curata. Trebuiesc daramati! NIMIC nu va mai fi la fel....
Doar eu si nimic mai mult..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu