M-am saturat de dragoste. Si de oameni idioti care cred ca iubesc. Si de aceia care cred ca eu nu o fac.
Iar cand spun ca m-am „saturat”, inseamna ca mi-a ajuns sa mai astept. Nu ca am avut prea mult dragoste si n-am avut ce face cu ea.
Am scris si in trecut si am o parere foarte stupida despre relatii. In general. Nu imi plac compromisurile, le fac pe cat se poate de rar. Le inteleg rostul pe pamant, dar le evit. Nu am mai avut o relatie in adevaratul sens al cuvantului de ceva timp. Nu mai stiu exact de cand pt ca nu imi amintesc. Nu stiu daca am uitat voluntar sau nu.
Perfectiunea este o chestiune relativa. Asa am privit-o intotdeauna. Ca sa fii pe deplin fericit, unele lucruri le ai, iar pe altele doar ti le doresti. Asa functionam noi oamenii. De asta atunci cand apare oriunde in lume unul care le are pe toate, imediat langa el apar si lucrurile care il duc la the next level. Si cum case, insule, masini, femei, au la tot pasul, isi gasesc refugiul in alta parte. Asa mi-as gasi eu refugiul in tine. De fapt, de asta ma tem. Ma tem ca o sa le am pe toate. Nu o sa mai am la ce sa sper, la ce sa aspir si bucatica aia din mine care poarta numele tau, se va activa. Vei fi drogul meu. Portita de scapare din lumea mea perfecta si ideala.
Nu te cunosc... nu ma mai cunosc nici pe mine!
Ce naiba spun?..Adevarul?...Nu sunt ,nu exist..n-am fost...si nu voi fi niciodata!
Doar eu si nimic mai mult...
