Nu am lasat nicodata sa sti exact ce simt in mine .Pentru ca eu nu sunt fata aia care sa-si expuna slabiciunea in fata tuturor, pentru ca, fir-ar sa fie, o am, pe undeva o am...chiar daca nu las sa se vada si chiar daca de multe ori sunt mai puternica decat ea. Ti-as bate la usa numai ca sa-ti spun ca am tinut la tine, chiar daca asta n-ar schimba faptul ca ai plecat, ca pleci de fiecare data pentru ca nu ma vrei la fel de mult cum te vreau eu. Prin tine mi-am inteles debilitatea, prin tine am plans si m-am zbatut... Nu pot sa-ti cer nimic si n-am s-o fac. Pentru ca de fiecare data cand am cerut raspunsul a fost "nu". Si daca nu era "nu", erau amanari, care, ei bine... dor mai mult decat un refuz.Mereu m-ai amanat, aveai, mereu, scuze mai bune, aparent mai plauzibile si din ce in ce mai penibile pentru mine. Ti-a lipsit curajul, sa stii...de atatea ori. Puteai de atatea ori sa ma faci fericita si totusi n-ai facut-o. Mereu ai avut ceva mai bun de facut, mai interesant, mai profitabil. Si poate n-ai stiut cat de mult, cat de des mi-am dorit sa apas pe tragaci ca glontul sa te nimereasca mai repede... si tot eu am fost cea care si-a calcat pe inima a nu stiu cata oara. Am fost singura persoana care a ramas cu tine in ciuda promisiunilor tale nerespectate si in ciuda a tot ce-ai facut...
Dar, vezi tu, asta n-a fost suficient. Eu am fost aici intotdeauna, pentru tine, pentru noi. Tu n-ai fost nicaieri, niciodata. M-am descurcat, oricum.
Doar eu si nimic mai mult...
