Stau de cateva ore si privesc in gol tavanul de deasupra mea ,si inca nu am reusit sa imi adun gandurile...sunt intr-un haos total,viata asta nenorocita m-a invatat mereu sa nu cred in vise si nici sa imi fac sperante aiurea,dar azi,azi vreau sa ..ce naiba spun?Cine sunt eu sa vreau ceva?
E clar !N-o sa reusesc niciodata sa ma invat minte,si mereu o sa cad in aceeasi prapastie ,in care increderea se masoara in cuvinte spuse la repezeala,zambetul dureaza doar o clipa,si in spatele lui se adancesc sute de ganduri pe care nu indraznesc sa le spun ....
Nu-mi mai doresc nimic acum,eram dispusa odata sa imi dau o parte din viata pentru un zambet,azi am renuntat pana si la ideea asta stupida si absurda.Nu mai cred in vise ,si nici in oameni,nu vreau nici sa plang ,nici sa urlu de neputinta,nici sa respir,nici sa vorbesc....
Mi-am adunat gramada asta de nimicuri imprastiate peste tot din mine si le-am facut ghem..o sa le ascund undeva departe de minte.
Eu nu am suflet!Daca pana azi inca mai credeam ca undeva cineva v-a reusi sa ma faca sa-l simt ,azi am reusit sa ma conving ca n-o sa fie niciodata asa.Si pietrele mai simt cateodata,dar eu nu sunt nici cel putin o piatra,nici om nu sunt..eu nu am nume! Deci nu exist!
Si ,nu,nu e absurd deloc,asa m-ati facut voi,voi astia care a-ti luat din mine si ultima farama de suflet si a-ti innecat-o in mine,si am incetat sa mai respir,mi-ati luat si ultima farama de mine si a-ti inchis-o in clopotelul de sticla....
Am incercat sa numar oamenii care m-au dezamagit,si,,.am umplut deja o mare,o mare de orgolii si minciuni.
Ma urasc! Azi ma urasc pentru nu stiu sa gandesc altfel,pentru ca imi doresc nenorocita aia de fericire,despre care am tot auzit vorbindu-se,si pe care probabil n-am s-o intalnesc niciodata..da! azi ma urasc pentru ca exist!...
Doar eu si nimic mai mult.
