Stau de mai bine de 10 minute in fata ecranului si nu imi vine nici o idee concreta...Doar lacrimile siroiesc pe obraji...Vreu sa ma descarc, dar nu am pe umarul cui sa plang.
Ma doare..
Doar imaginea zilelor trecute impregnata pe retine mi-a mai ramas...
Euforie efemera...
Melodie pusa pe repeat.. ( de ce tocmai melodia asta?!)
Vreu doar sa tac..sa zac..sa plang..sa tip..sa fiu departe de lumea asta..
Sa fiu de piatra...de gheata...
Vreu doar sa stau intr-o cutie inchisa ermetic ,unde sa nu patrunda nici un sentiment..
Unde nimic nu ma poate atinge..
Vreau prea multe.. dar nimic nu e posibil...
Poate asa e sa fie..
Poate ar fi cazul sa te obisnuiesti cu asta.
Doar eu si nimic mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu