Am crezut ca ti-e clar ca te iubesc tare, atat de tare incat te-am pus mai sus de mine, de nevoile mele, te-am protejat, te-am ingrijit, desi uneori as fi vrut sa fii tu cel care are grija de mine. Am inteles ca nu poti, ca totul se raporteaza la tine si ca tu esti egoistul suprem. Am inteles multe si chiar m-am straduit sa nu fiu orbita de vanitate . Am incercat sa fiu acolo tot timpul, sa te alin, sa-ti ridic moralul, sa te cert, sa te imping spre mai departe.
Nu e vina nimanui, fiecare da ca poate. Am dat tot ce am avut bun din mine ca om-prieten. Am vrut sa-ti fie bine si am vrut sa ma lasi sa te invat sa iubesti, sa fim pur și simplu. N-a mers. Nu mai pot. Si nu pentru ca vreau inapoi ceva sau pentru ca vreau sa ma iubesti, ci pentru ca nu mai am putere.
Stiu ca din tot ce am scris n-ai sa intelegi nimic,n-ai sa te pui o secunda in locul meu si sa incerci sa schimbi locurile. Dar pur si simplu sunt imuna.
Deci cred ca am ajuns la un capat. Obisnuiesc sa iau pauze de la oameni, dar de data asta am crezut c-o sa fie bine, ca o sa putem trece peste tot, ca sigur acolo pe undeva sta legatura aia care ne-a prins asa tare. Dar poate a fost doar o iluzie si ne-a distrus orgoliul stupid.De azi inainte refuz sa ma mai doara(De cate ori mi-am spus asta?)
Cine sunt eu?
Doar eu si nimic mai mult.
Doar eu si nimic mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu