Merg incet...cu capul plecat si cu umerii lasati, de parca ceva ma apasa si ma trage in jos. Ma gandesc daca nu cumva sunt prea egoista caci ma gandesc doar la mine, la trairile, starile, situatile din viata...si chiar asa si este. Da, sunt o persoana egoista, axata doar pe propria persoana si doar atat. Nimeni nu conteaza, eu si Doar eu.Sunt trista si plang fara ca cineva sa observe! Si in fond, ce ma intereseza de restul lumii? Doar eu contez...
Dar oare chiar asa e ? Stiu ca nu e asa...stiu ca inca imi mai "ling" ranile trecutului si asta ma face sa fiu obsedata de propriul trecut. Inca ma mai intreab daca as putea repara ceva, daca mai pot schimba sau macar sa nu mai repet trecutul. Ah, cata durere imi provoaca toate aceste amintiri ! Dar cu cat ma complac mai mult, cu atat inima se indrepta spre altii, si nu spre mine. Si asta ma tine in viata! Ma tine in viata pentru ca realizez cat de binecuvantata sunt in ciuda trecutului.
Dar oare din durere se naste un caracter puternic?
Oare?
Doar eu si nimic mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu