Bucati de ganduri.

             Întuneric. Ma cuprinde întunericul cu ghearele lui lungi si îmi sfâșie carnea bucată cu bucată.  Nu doare , dar mi se face greață. 

      Încep să deschid ochii încet, iar lumina zilei fierbinte îmi încălzește fața. Nu îmi mai este frig, nu mai este întuneric. Soarele dimineții sau...poate al după-amiezei topește toate „cuburile de gheata”. Îmi înfig unghiile în perna moale și las capul pe spate. Șuvițele de păr îmi cad pe umerii goi. Trupul încă-mi tremură. Încerc să mă controlez. Zâmbesc și cu toate puterile adunate mă ridic din pat, amețită. Nu am nici un chef de ziua de azi, mai obosită decât am adormit.

               Mă înconjoară 4 pereți mult prea ponosiți și monotoni. Nimic nou. Hainele aruncate pe podea, exact cum le lăsasem cu o seară precedentă. Mormane de haine și alte nimicuri. Îmi trag pe mine un tricou alb, larg și mă privesc în oglindă. Îmi mut privirea. Buzele îmi erau uscate și crăpate, simțeam pe limbă gust amar. Fir-ar !  Îmi sting setea cu câțiva stropi de apa găsiți într-un pahar. De când era paharul acolo? Nu știu. 

              Soarele strălucea. Am tras draperiile și câteva secunde mi-am pierdut vederea. Deschid geamul și las să intre aerul dimineții proaspăt. Îmi prind părul cu un elastic de păr găsit pe mâna stângă. Era atât de strâns încât aveam mâna mov, dar nu simțisem nimic până nu mă uitasem. O altă dimineață tipică. 

               Mă înconjoară 4 pereți. Aveam de gând să fac ceva pe tavan , să desenez , să tai niște reviste și să lipesc ceva, dar rămânea decât un gând. De fiecare dată îmi era mult prea silă. M-am trântit din nou în pat, lăsându-mă pe spate și privind tavanul. Eram încă amețită și mă cuprinsese căscatul. Oh, liniste! 

               Închid ochii și... Întuneric. Mă cuprinde întunericul cu ghearele lui lungi. 

Ma urasc!

Doar eu si nimic mai mult.

  

Tu ai pacate?

E asa cum se spune: orice inceput are un sfarsit, si viceversa.Hai, minte ca tie nu ti-a fost dovedit, ca nu ti s-a intamplat o singura data sa atingi cu varful degetelor o raza de soare, ca mai apoi sa te afunzi in intuneric... si viceversa.Mint frumos... Imi pare rau. Stii tu, n-ai cum sa nu pierzi macar o data cand pariezi totul...pe nimicClachez. Ce verb urat... Suna prafuit. Doar ca eu... doar clachez, mai mereu.Astept nivelul urmator al acestui joc.Asa sunt eu... continui, chiar daca stiu ca voi adauga un alt "Game Over" la colectie.Temerile mi-au devenit dorinte, ideile obsesii, ceilalti umbre, chipul fara o expresie autentica sau macar sa reflecte ce e in interior.De data asta chiar e tarziu; nu un tarziu melo-dramatic pe care-l stergi cu buretele cand s-a terminat telenovela, ci unul deja tatuat.Nu ma striga, am plecat de mult, chiar daca tu ai fost prea ocupat sa iti dai seama. Nu ma cauta, m-am rupt de cea pe care vrei sa o gasesti. M-am risipit o data cu bataia vantului ce te-a facut sa te schimbi. Ti-e dor? Sa nu-ti fie. Ai sa vezi, o sa treci brusc peste, ai sa uiti ce cautai, te vei intoarce in trecut si vei continua sa existi acolo.Dulce orgoliu, dulci principii, realitatea corectata de voi asa cum va e bine... Continui sa pui masca peste masca. Cand se va termina circul, n-ai sa-ti recunosti chipul imbacsit. Vei continua sa traiesti ascunzandu-te dupa o masca frumos colorata, doar pentru simplul fapt ca ai uitat cine esti TU Regret ca am parasit scena, dar apropourile si comentariile m-au determinat sa pun puncte de suspensie; numeroasele semne de intrebare mi-au acaparat mintea.

P.S.: Cand vei citi aceste randuri voi fi de mult plecata in incercarea de a-mi smulge un zambet adevarat.

Doar eu si nimic mai mult.

La limita.

 Toata nebunia asta pentru ca te iubeam ca o dobitoaca,te iubeam atat de egoist,atat de profund,te iubeam pentru sufletul pe care nu-l aveai,te iubeam pentru glumele proaste pe care le spuneai uneori,pentru faptul ca ma faceai mereu sa sufar,pentru ca ma cautai iar apoi ma dadeai la o parte,d-aia te iubeam !
Si Da,am gresit iubindu-te!
Dar daca am stii de greseli inainte sa le comitem...
Te-am iubit atat de sincer si ti-am acceptat toate prostiile,toate iesirile,toate defectele,tot !
Si mi te plangeai in fata ca nu gasesti persoana care sa te accepte asa cum esti cand ea era chiar in fata ta!Te gandeai ca nu te poate iubi nimeni, ca esti un golan si imi spuneai asta mie,care te iubeam ca pe ochii mei din cap!
Vezi paradoxu’ dracu?

Doar eu si nimic mai mult.

Ploua in suflet.

Cand vei avea un vis atat de mare ca al meu, vei intelege tot ce-am facut si de ce am ales s-o fac asa. Tare mult as vrea sa nu ma uiti... Sunt naiva. M-ai uitat de mult, asa-i?
Nu te mai caut pe toate strazile din viata mea... in fiecare zi intalnesc oameni noi iar tu nu mai esti printre ei. Nu te mai vad prin multime. Nu, nu mai esti de mult... Am fost eu cea care te-a asteptat si-a vrut sa te iubeasca. Am fost eu cea care a fost acolo. Mereu,mereu... mereu. Si n-am crezut ca va veni si ziua in care asta nu va mai fi suficient.
Sa plangi daca vorbele mele te-au facut sa plangi; sa razi, daca ele te-au facut sa zambesti. Sa ma chemi inapoi daca ti-e dor de mine.Atunci cand vei lupta si vei pierde, vei stii de ce-am plecat. Vei intelege, poate. Ma vei ierta pentru toata vina pe care ti-am socotit-o tie, doar tie, fara sa-mi dau seama ca n-am dreptul sa te judec. Ma vei ierta, poate. Pentru ca n-am stiut decat sa stric orice putea insemna o sansa; pentru ca te-am sufocat cu insistenta mea...
Multumesc ca mi-ai aratat ca nu am limite cand vine vorba de ceea ce-mi doresc, si iti multumesc.. ca m-ai tinut in brate chiar daca nu ti-a pasat. Te-as fi iubit, dac-ai fi fost altfel. Te-as fi iubit.. daca m-ai fi lasat. Si stii ce? O sa iubesc intr-o zi, dar nu pe tine, o sa fiu fericita, si nu cu tine.. dar peste toate astea, tu ramai mereu singurul barbat, si niciun sentiment vreodata nu se va compara cu cel pe care ti l-am purtat tie.
Cred ca e trist, dar nu-i nimic mai adevarat. Multumesc pentru ca ai trecut prin viata mea. Multumesc pentru durere, cred ca m-a facut mai tare, mai dispusa sa te uit. Te iert, da, te iert pentru lacrimi, te iert pentru promisiuni pe care nu le-ai respectat, te iert pentru tot. Eu am fost doar o trecatoare, dar n-am vrut de la tine ce au vrut si celelalte. Tu stii ca te-am vrut cu totul si pentru totdeauna.
 faptul ca "n-a fost sa fie" n-ar trebui sa doara. Acum stiu... 
Esti amintirea mea cea mai de pret.Acum si-ntotdeauna.
Si eu care credeam in fericire... Fericirea-i o minciuna, e doar o masca ce ascunde mizerii. Stiam eu ca-i prea multa fericire, prea mare portia pentru o pacatoasa ca mine. Dumnezeu mi-a dat ce merit. Si, de fapt, ce merit eu? Poate ca faptul ca ravnesc la barbatul alteia ma transforma intr-o nenorocita.
Esti fericit? Eu nu sunt, dar mi-e bine.
  
Doar eu si nimic mai mult.

Ia zi ingere,mai poti ?

             Mi-am aprins o tigara..sunt cateva minute de cand am deschis pagina asta nenoroita si incerc sa-mi adun lacrimile.
            Am citit conversatii,amintiri,poze,locuri,vise ,o mie de promisiuni care mi-au schimbat viata."Sa nu lasi pe nimeni si nimic sa ne desparta niciodata !!!!".
SI N-AM LASAT !!!!!!..Insa ai facut-o tu,fara sa te uiti inapoi ,fara sa clipesti macar ,fara sa ma lasi sa vorbesc.
Nu trece doar timpul,mi.e tot mai greu ,mi-e tot mai greu ,si nu stiu cum o sa ma mai trezesc maine,e aceeasi zi,trista si goala fara nici un rost,fara speranta.
         Exist?Nici nu stiu daca mai am vreun rost.Mi.am facut o promisiune ,mie insumi si stiu ca orice s.ar intampla in viata asta ,fara suflet nu pot sa iubesc,nici fericire n.o sa mai existe pentru ca nu mai pot sa respir .
        Ce naiba spun?NU IUBESC !Nici nu mai stiu daca traiesc.Unde sunt?Ce caut aici?Nu mai vreau sa plang.De unde atatea lacrimi?Si ma mai laud ca sunt puternica.ca eu pot !!!!NU VREAU !A trecut  timp,zile,luni,nu se intampla nimic.
        M-am inchis in clopotelul asta de sticla si incerc sa nu mai simt nimic,sa nu mai vad sa nu mai aud.
        Ma urasc!
        De ce incerc mereu sa raspund la intrebrile astea nenorocite din mintea mea?
        Blestem???Da,sunt cuvinte carora le atribui starea in care sunt.Blestemata la nefericire!
         PUNCT!Gata ! Ajunge!Nu meriti nici o lacrima.Pleaca! Te urasc...
        Mint?Si ce?Cui ii pasa?Ma aude cineva?Si ce daca ti-am promis ca o sa te iubesc pentru totdeauna?             Nu ma meriti,nu simti nimic,m-ai mintit.
       Unde esti acum cand am atata nevoie de tine?Unde esti acum cand m-am intors in infernul asta numit"lume"?Unde e zidul care spunea-i ca nu lasam pe nimeni sa-l zdrobeasca?
       Da stiu,sunt numai intrebari aici,cateva din sutele cu care adorm si ma trezesc in fiecare zi ...Si?Nu stiu sa spun altceva.Asta e viata mea,mereu,pe vesnicie,doar tu...Si nimic altceva.
      Unde esti?Te caut in orice si in oricine.Imi lipsesti mi.e din ce in ce mai greu.
      Azi,da,da azi mi.e teribil de dor ,foarte dor,si as vrea,mi.as dori sa nu mor inainte sa te mai strang odata in brate,sa-ti simt inimioara cum bate linga a mea.O data..macar o data.

Doar eu si nimic mai mult..

As vrea sa invat sa fiu si eu OM.

Simt ca ceva imi apasa pe suflet. Simt ca nu am un loc al meu, ca nu am pe nimeni, ca-s singura pe pamant. Aparent am tot ce-mi doresc, din punct de vedere material . Nu si afectiv …  nu acum. Nu acum cand am nevoie. Cand in suflet parca-i toamna desi in calendar e vara. Afara ploua. El nu e. Nu-mi gasesc locul, nu sunt eu, parca toti m-au parasit.Tot ce m-ar putea ajuta pe moment este o cafea calda o unica cafea cu gust de "el" si o tigara. Pe bune !? Decat sa-mi vars nervii intr-o amarata de tigara si sa am nevoie mereu de ea mai bine-mi consum nervii pe lucruri ce-mi aduc mai tarziu satisfactie. Sau mai bine recunoaste, iti place starea in care esti. Iti mangai singura ranile. Gasesti in tine un aliat de nadejde si-ti place. Iese la iveala prietena din tine. In celelalte zile cand tu si ea va razboiti dati vina una pe alta pentru greseli, dar acum nu. Nu cautati vinovati. Sunteti amandoua pasnice. Formati un                                                                                             amestesc omogen, si-ti place.

                                                                      O fi si suferinta buna la ceva....

                                                                            V-am spus vreodata ca ma urasc???

                Doar eu si nimic mai mult.

Si totusi,Eu cine sunt ?

Cine a spus ca fericirea dureaza al dracului de putin n-a fost prost, a stiu el ce spune, probabil a simtit pe propria piele sau pe sub propria piele cum tot ce ti-a ajuns la suflet se zbate sa plece si sa ia cu el o parte din tine. Dar fericirea dureaza putin numai alaturi de oamenii nepotriviti, alaturi de ceilalti iubirea nu dureaza nicicat, ea doar exista si e prezenta
Unii te fac sa te intrebi de ce n-a mers, iar altii iti raspund.
Degeaba spui ca nu-l mai vrei si ca ti-e scarba, degeaba crezi ca ti-a trecut. Si  scarba doare. La fel ca ura... tot simti ceva.
 Am gandit mult prea mult totul in viata mea, am calculat fiecare pas si fiecare vorba, si mi-am facut rau, dar am avut timp suficient sa-mi dau seama, sa inteleg, unii oameni, ce mi-au adus bun, ce mi-au adus rau...si sa vad ca in final, nu m-am ales cu mare lucru... altfel nu as mai fi asa de goala. Imi amintesc de tine pentru ca nu a fost nimeni care sa te stearga de acolo. Cred ca te-am urat in amintiri de o mie de ori, şi de o mie de ori am vrut sa uit ca ai fost acolo. Cand mi-a fost dor de tine am stiut ca nu exista nicio cale sa-mi treaca, am stiut ca trebuie sa suport si sa indur ca din nou... mi-e dor de tine...si-as vrea,of cat as vrea, sa lasi orgolilul intr-o zi..sa pot sa-ti aud vocea...
"Stii ce doare?” „Doare să-mi dau seama că ce-mi doresc acum a fost chiar în mâinile mele cândva, și că, prin absurd, abia acum văd asta... că nu contează câte nopți de acum încolo mă voi rostogoli pe toate părțile sau cât de amare îmi vor fi regretele. Ce s-a dus, nu s-a dus de bunăvoie, ci pentru că eu am permis asta, pentru că eu n-am știut că, Doamne, nu e bine ce fac, că pierd, că nu câștig nimic, că toate mândriile mele prostești mi-au luat mințile și nu am fost capabilă să-mi dau seama ce vreau, ce-mi doresc, ce aștept. Pe cine...”
 Acum ca a trecut atata timp si acum ca stiu... ma caiesc. Daca as putea sa iau totul de la capat... 


Doar eu si nimic mai mult.