Nu vei gasi niciodata timp pentru nimic. Daca vrei sa ai timp, trebuie sa ti-l faci. (Charles Buxton)
Cam asa ceva..adica totul se rezuma in final la timp..indiferent cat ne ascundem de el ,cat de mult ne dorim sa il oprim pana si simplul fapt ca ne oprim sa gandim.....luam din timp.
Am auzit de multe ori vorbindu-se despre el,dar inca nu am inteles de ce e atat de impotant sa il si avem?
Pai ,pana una alta asteptand sa primesc un raspuns,cred ca am sa va scriu parerea mea despre notiunea asta numita"timp",pentru ca pana la urma se putea numi oricum ,dar nu vreau sa intru acum in polemici referitoare la denumirea lui in sine,pana la urma prea putin conteaza,oricum am mereu gandurile amestecate si posibil sa ma pierd pe undeva ..
Timpul asta pentru mine e ca un camp de lupta,intre eu cea de azi,..eu ceea care as vrea sa fiu,despre ce am si ce mi-as dori sa am ..despre realitate si vis.
Si cum stiu eu ca timpul meu nu e de fapt timpul altcuiva?..adica stiti voi ceva de genul..iti dau timpul meu ...pentru o secunda dintr-al tau :)))),practic e aceasi dezbatere de genul oul si gaina,fara o rezolvare multumitoare.
Pana la urma,la ce folos expresia "atat timp cat...",cand de fapt el nu exista?sau cel putin asta e parerea mea...e concluzia la care am ajuns dupa cateva ore de incurcatura mintala(pentru ca asta sunt),si asa o sa raman(si treaba asta cu ramasul..e tot o derivata de .."timp").
Si astfel viitorul de azi e prezentul de maine iar cand calatoria se incheie e tot prezent deci viitorul nu e decat dorinta de a depasi prezentul. In mod paradoxal insa pentru a ajunge la viitor nu putem avea decat prezentul la care meditam ieri.
Doar eu si nimic mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu