Doar simt.

Am uitat sa ma traiesc! De ce oare inca mai cred in oameni?De ce oare inca mai cred in vise de mult uitate?

Am ajuns in punctul acela in care nu ma mai intereseza catusi de putin de mine.De ce sa incerc sa ma mint,ca mi-e bine? Ce rost are sa ma ascund dupa o masca care nu imi apartine? La ce bun sa mai cred in cuvinte?,cand tot ce vreau de fapt e sa ma ascund in mine,sa fug ,sa uit ,sa scap de nemernicia asta numita lume.

Nu mai vreau in jurul meu persoane care nu se pot bucura de prezenta mea,refuz sa mai accept sa pun zambetul acela fals si sa raspund "sunt bine",cand in realitate urasc intrebarea.

Cum sa fii bine ,intr-o gaura de minciuni ?Cum sa indraznesti sa speri inconjurata de ipocrizie?

Un singur lucru pot sa va asigur..Mi-am pus interzis pe lacrimi!..nu mai cred in povesti ce au fost odata frumoase,si nici nu mai acord sanse celor care nu isi merita acest drept.

Am intalnit prea multi oameni orgoliosi,si foarte putin care mai stiu sa spuna"imi pare rau" si " multumesc"..de "iarta-ma" nici nu mai vorbesc..s-a scos demult din dictionarul lumii asteia stupide care ma inconjoara Si poate aveti dreptate..o sa-mi spune-ti ca mi-am ales gresit lumea..poate,cine stie?

De un singur lucru va pot insa asigura,deocamdata traiesc in ea si sunt foarte,foarte dezamagita!