Unde m-am pierdut?..De ce mai exist?Mi-am ingenunchiat sufletul inca o data,mi l-am facut ghem si ti l-am pus la picioare,m-am plecat cu umilinta si am suportat in tacere jigniri fara sa schitez vre-un gest,fara sa doara,te-am lasat sa rupi din mine bucatica de suflet ce inca mai spera fara sa scot un cuvant.
Mi-am inghitit lacrimile si m-am simtit murdara,am ramas privind in gol in urma ta,durerea din suflet m-a impiedicat pentru cateva minute sa respir, as fi vrut sa-mi pastrez o urma de deminitate doar pentru mine,dar n.am facut.o ,ti-am ascultat pana la capat vorbele grele,care mi-au incatusat inima.
Mi-ai umilit existenta,mi-ai tarat sufletul prin noroi,prin toata mizeria umana ce te inconjoara si n-am reusit nici macar sa te las sa ma asculti ,te-am privit pierduta si pentru prima data am simtit ca-ti cerseam mila.
Mi-e scarba de mine. Am incercat sa rad,in hohote ,sa ma pot auzi ,sa ma curat de tine si de jegul ce il simt in suflet ,pentru tot ce-ai fost in viata mea,pentru ca ti-am pus sufletul in palme si l-ai calcat in picioare fara urma de regret,cand tot ce trebuia sa faci era sa ai grija de el,era atat de curat,si l-ai scuipat cu vorbe grele ,cu jigniri pline de pacat, l-ai aruncat departe,sperand sa nu-l mai gaseasca nimeni.
M-ai ingenuchiat intr-o lume rece,in care ma agatam de cuvinte lipsite de speranta,cuvinte dureroase in care imi adunasem toate visele.
Mi-am adunat bucatele ce mi-au mai ramas din suflet si mi-am promis sa ma ridic ,sa le lipesc pe fiecare in parte cu speranta.
Am reusit sa privesc in jur,sunt inconjurata de oameni minunati care mi-au intins o mana fara sa ceara nimic in schimb,care au reusit sa priveasca dincolo de lacrimi...mi-au reamintit ca exist,acolo intr-un colt de suflet. Nimeni nu mi.a spus ca o sa fie usor..dar mi-au promis ca merita!
Si poate maine o sa cad iar,o sa-mi inghit lacrimile in tacere,dar n-o sa fi aici ca sa ma vezi,n-o sa mai fi acolo ca sa ma auzi,am tot ceea ce-mi trebuie ca sa imi sterg genunchi de toata umilinta cu care ti-am dat sufletul in grija..sa te las sa ma cauti in tot si in toate ,pentru ca atunci cand ai s-o faci sa te pot privi in ochi sa-ti spun.."n-ai stiut sa ai grija de el,acum l-ai pierdut pentru totdeauna"
Undeva intre ratiune si imaginatie,am fost si azi..undeva intre sperante pierdute intre sute de vise dupa care tanjesc ,m-am regasit si azi...dar maine?Maine da.. te vreau departe...sa te scot afara din mine ,sa te arunc departe,sa te uit acolo unde n.o sa te mai caut niciodata...maine cand ma trezesc sa ma intreb ..ai fost vreodata in mine?
Da ..as vrea sa ma intrebi maine ...oare ai mai vrea sa fiu aici?...hmmm..sa nu uiti sa tragi usa dupa tine atunci cand pleci..nu vreau s.aud nimic...sa nu doara ..sa nu te simt...lasa fereastra deschisa ,aerul curat de dimineata spala mirosul lasat de tine...si pleaca!
Nu ,n-a curs nici o lacrima...nu simt nimic..mi-e bine,mi-e bine cand imi las gandurile aiurea aici,sa stiu ca undeva o parte din mine ajunge in alte ganduri,se regaseste intre ele...Doamne ,am atatde mult de daruit..nu ma lasa sa parasesc pamantul inainte sa le daruiesc.....
Dar pot? Oare mai pot...Eu oare mai pot ?
Doar eu si nimic mai mult.
Am crezut ca ti-e clar ca te iubesc tare, atat de tare incat te-am pus mai sus de mine, de nevoile mele, te-am protejat, te-am ingrijit, desi uneori as fi vrut sa fii tu cel care are grija de mine. Am inteles ca nu poti, ca totul se raporteaza la tine si ca tu esti egoistul suprem. Am inteles multe si chiar m-am straduit sa nu fiu orbita de vanitate . Am incercat sa fiu acolo tot timpul, sa te alin, sa-ti ridic moralul, sa te cert, sa te imping spre mai departe.
