Si daca iti spun ca azi am nevoie de un zambet?De fapt ,nici de asta cred ca nu mai am nevoie,am uitat de mult ce se simte,si sincer ,azi nu mai cred in mine.N-am crezut nici ieri,si nimicul asta incepe sa-si faca loc in mine,incepe sa doara.Nu vreau sa ma cert ,nu pot sa strig,si nici sa spun cuvinte care nu-si mai au sensul de mult,oricum nu sunt de inteles,n-am reusit sa ma inteleg niciodata...de ce-ar incerca cineva?
Da,stiu,e una din zilele acelea stupide,in care imi plang de mila si incerc sa-mi stapanesc lacrimile,n-am cum,nu stiu s-o fac,am incercat,am tacut,am schitat mii de zambete doar pentru a-mi dovedi mie insumi ca pot,si ce-am rezolvat?Nimic.
De ce oare am senzatia asta stupida ca vreau sa fiu inteleasa?De ce nu ma poate opri cineva ?....Erai odata,sti? Iti amintesti cand ti-am colorat mii de noptii cu bucati din mine?Erai Tu..Nimicul acela din mine ,care exista si n-a existat niciodata,pe care il caut si nu-l gasesc niciodata...
M-am ratacit..mi-e frica..mi-e frig..am obosit sa adun in mine sute de ganduri .
Oare mai pot?Mai vreau?....N-am spus nimic,si parca am spus mai mult decat trebuia...de ce nu ma lasati sa plec?N-am nici un sens,sunt un nimic....
Doar eu si nimic mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu