Cuvinte,doar cuvinte...

Si daca iti spun ca azi am nevoie de un zambet?De fapt ,nici de asta cred ca nu mai am nevoie,am uitat de mult ce se simte,si sincer ,azi nu mai cred in mine.N-am crezut nici ieri,si nimicul asta incepe sa-si faca loc in mine,incepe sa doara.
Nu vreau sa ma cert ,nu pot sa strig,si nici sa spun cuvinte care nu-si mai au sensul de mult,oricum nu sunt de inteles,n-am reusit sa ma inteleg niciodata...de ce-ar incerca cineva?
Da,stiu,e una din zilele acelea stupide,in care imi plang de mila si incerc sa-mi stapanesc lacrimile,n-am cum,nu stiu s-o fac,am incercat,am tacut,am schitat mii de zambete doar pentru a-mi dovedi mie insumi ca pot,si ce-am rezolvat?Nimic.
De ce oare am senzatia asta stupida ca vreau sa fiu inteleasa?De ce nu ma poate opri cineva ?....Erai odata,sti? Iti amintesti cand ti-am colorat mii de noptii cu bucati din mine?Erai Tu..Nimicul acela din mine ,care exista si n-a existat niciodata,pe care il caut si nu-l gasesc niciodata...
M-am ratacit..mi-e frica..mi-e frig..am obosit sa adun in mine sute de ganduri .
Oare mai pot?Mai vreau?....N-am spus nimic,si parca am spus mai mult decat trebuia...de ce nu ma lasati sa plec?N-am nici un sens,sunt un nimic....
Doar eu si nimic mai mult.

Nimicuri din mine

Am incercat sa stau pentru un timp departe de locul asta unde ,de fiecare daca cand ajung,incerc sa fiu doar eu cu mine,sa nu gandesc,sa nu respir,sa-mi las minea catevaminute acolo in puctul acela in care nimic nu mai conteaza.Am spus mereu mai mult decat ar fi ascultat cineva vreodata,am fost altfel ,doar pentru imi place sa cred ca simplitatea asta stupida din mine o sa fie vreodata inteleasa....si Doamne cat m-am inselat!Am plins,am ras,am incercat sa glumesc,desi ,nu-mi mai aduc bine aminte cum e asta,si inca ma trezesc in fiecare dimineata sperand ca poate azi...azi o sa se schimbe ceva in viata mea.

Oare mai exista oameni care mai cred in povesti frumoase ?Viata,te urasc! Te urasc atunci cand ma opresti din ganduri si ma aduci cu picioarele pe pamant.Fericirea e un drept,nu prea gasesc un raspuns la cine da dreptul acesta si cum e impartit,dar cu siguranta pentru mine n-a mai ajuns decat ceva firimituri de care nu stiu cum sa ma apropi.

Poate am prea multe vise,poate sunt prea "altfel",si atunci cand incerc sa ma las descoperita,mereu se gaseste ceva care sa ma trezeasca la realitate,o realitate stupida si dureroasa,care imi ia orice drept de a zambi.

As vrea sa pot pleca departe,as vrea sa pot sfrasti odata cu cosmarul acesta numit ,in mod stupid "viata"
Ma URASC!

Doar eu si nimic mai mult!....