Ocean de nimicuri.

Nu as fi crezut niciodata ca o sa fac un atac de panica.Se pare ca  am gresit.Nu e prima data si nu stiu de ce am senzatia ca n-o sa fie ultima nici de data asta.

Imi cer scuze ca scriu aiurea(nu stiu exact cui),dar de o ora ma chinui sa scriu macar atat.Cica sa ma calmez.Nu reusesc,nici sa ma calmez,nici sa uit ,nici sa fiu altfel desi nici macar nu am incercat vreodata,dar de data asta sunt cea mai mare fraiera si simt ca m-am bagat pana in gat in asta,si nu ca i-ar pasa cuiva de toate tam`peniile ce le scriu aici,nici nu cred ca ma intereseaza,vreau doar sa stiu ca undeva ,aici,exista o paret din gandurile astea nenorocite care nu-mi dau pace...Ce fac?De ce naibi nu sunt si eu om ,macar o data in viata?

Azi imi este dor de tine.

Mi-e dor sa ma suni,sa ma cauti,sa te enervezi degeaba.Mi-e dor sa ma cert cu tine cu orele,mi-e dor sa ma impaci.Mi-e dor sa fi ipocrit,mincinos,sincer,sa fi in toate felurile in care te-am cunoscut.Mi-e dor de noptile in care numaram stele,si spuneam tampenii doar ca sa te fac sa zambesti.

Mi-ai facut mai mult rau decat bine,dar "binele ala,atat cat a fost parca sterge tot raul

Problema mea este ca o sa te caut in fiecare tip..si nu ai sa fi nicaieri.

Azi imi e doar de tine....Maine sa uiti

Doar eu si nimic mai mult.