Te-am iubit,prostule!

  

Dragul meu, îţi scriu a mia oară pentru că încă mai am câte ceva să îţi explic şi încă mai sper că ai să mă înţelegi. Te rog să nu mă mai judeci. O femeie nu devine rece pentru că a găsit un alt bărbat care să îi încălzească patul, ci pentru că bărbatul ei nu mai vrea să îi încălzească sufletul…

 O femeie nu ezită în iubire pentru că nu mai iubeşte sau pentru că nu vrea ea să ofere atenţie şi gesturi frumoase, ci pentru că se teme să nu sufere din nou… Pentru că se teme să nu se piardă iarăşi pe ea însăşi pentru cineva care nu o poate ajuta să se regăsească atunci când are nevoie. Înţelegi?

   Ea nu îţi va închide uşile către întregul său suflet degeaba, doar pentru că aşa vrea ea sau pentru că e gata să te alunge de acolo pentru a primi cu braţele deschise un alt bărbat, dar le va închide pentru a face ordine unde tu nu ai lăsat altceva decât dezordine şi dezastru. 

  Tu, dragul meu, fără să îţi dai seama, învinovăţeşti femeia pentru ceva ce face datorită sau din cauza ta… Ştii tu mai bine ce se potriveşte. Atunci când tu, ca bărbat, vei învăţa că de la femeie vei primi ceea ce îi oferi, vei începe să oferi ceea ce doreşti să primeşti. Şi abia atunci vei reuşi să fii bărbatul unei singure femei. Altfel… Ea va pune lacăt la sufletul său şi va rămâne o vreme într-o singurătate grea pentru a face ordine în urma ta.

    Te rog să nu mă judeci. Am motivele mele pentru tot ce fac. Dacă sunt rece, înseamnă că nu-mi oferi căldură. Dacă ezit, înseamnă că mă tem să nu sufăr. Dacă îţi închid uşile sufletului, înseamnă că ai lăsat dezastru acolo, iar eu încă fac ordine şi strâng după tine. Vezi?! Tot ce faci lasă urme asupra mea, iar acele urme mă obligă să fiu într-un anume fel atunci când sunt tine. 

    Acum Intelegi?

Doar eu si nimic mai mult