Draga straine,
Mi-e greu sa te privesc in ochi. Astazi, mai mult ca niciodata, mi-as dori sa-mi pot smulge inima din piept, asa de simplu cum fura moartea ultimul strop de viata dintr-un om.
Nu te-am implorat niciodata sa ma distrugi, si totusi, o faci din nou si din nou. Adancesti cu nepasare cutitul in rana crestata pe pieptul meu , iar eu, fara suflare, stau si astept in tacere ca agonia sa ia sfarsit. Timpul trece alene, si el fiind nepasator. Nu doreste sa auda povestea noastra.
Acum orice cuvant rostit de tine e precum un pumnal infipt adanc in inima şi orice mangaiere de-a ta imi sfasie sufletul.
Cu greu iti spun adio, in timp ce lacrimile imi scalda fata. Te iubesc !; atat de mult incat am depasit granitele ratiunii. Cu cat ma indepartez mai mult de tine, cu atat imi pierd dorinta de a trai, dar nici nu pot ramane.
Te rog sa ma ierti si sa nu uiti ca mereu voi pastra un loc pentru tine intr-un colt de suflet. Am plecat, te las..
Cu drag,
O straina care te-a iubit.
Doar eu si nimic mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu