Tacere colorata.

Cine dracu sunt eu?
Nu stiu de unde am pornit cu postarea asta. Nu stiu unde am vrut sa ajung cu ea, si nu stiu ce titul sa-i pun.
    E aiurea sa te trezesti intr-o anumita dimineata, sa te vezi  in oglinda si sa descoperi lucruri despre tine. Lucruri care te nemultumesc la altii, daramite la propia ta persoana. Te vezi, nu te recunosti, nu te accepti, te doare, nu plangi.Nu ai voie sa te intorci. Am cerut asta? Mi-am dat seama? Sau nu? Nu stiu. Sa ma ascund, sau nu? Sa spun? Ce sa spun?
   Uneori parca doresc sa nu exist, dar ma pun la pamant deja toate obsesiile si luptele  din mine. Cunosc si traiesc cu certitudine anumite lucruri. Sunt, din pacate, o fiinta rationala si, tot din pacate, ma folosesc de acest lucru de fiecare data. Incerc sa-mi fac lucrurile sa fie usoare... bineinteles ca ma incurc mai mult. Putea sa fie atat de simplu! Da da, doar daca m-as fi ocupat de toate cum trebuie de la inceput. Acum ce? Tot ce am avut ambitia sa cred, s-a dus dracu. Si cui, ce sa spun? Mi-ar fi si rusine. Nici n-as avea ce sa zic.
-Alo? Daaaa, sunt o fraiera! Am ajuns rau de tot, si nici nu stiu cum am reusit si de data asta.

    Am starea aia "de cacat",da, exact ca o proasta. Dintre voi toti, ma cunoasteti si cu starea asta. Si? Si multumesc, si iarta-ma, iertati-ma ca nu mai spun nimic! Vreau atat de mult sa ma schimb, nu doar sa ma prefac. Dar nu stiu cum, in ce. Nici nu stiu ce sunt. Nici ce inseamna toate, nici nimic!!

   Stiu ca fericirea asa, cum e ea defapt, omul nu o poate alege. Noi nu stim sa fim fericiti. Ii dam cu piciorul si dupa plangem ca niste cretini. ma rog.
   Dar vreau sa fiu aproape fericita... Pot?...Si peste tot, ma urmareste ca un ecou "hei, ce faci? esti bine?"

Doar eu si nimic mai mult.