vineri, 11 iulie 2014

La limita dintre vis si realitate

Mi-e frica,mi-e teama de ganduri ascunse si intrebari fara raspuns la care ma intorc mereu . Sa plec?,Sa incerc sa ma regasesc undeva printre vise?
Mi-e dor de zilele alea in care imi era asa de usor sa scriu ce gandesc,alea in care gaseam un strop nenorocit de speranta in orice rasarit,cu cafea linga mine si o tigara aprinsa.Azi n-am nimic,nici macar pe mine nu reusesc sa ma gasesc,ma simt pierduta intr-o liniste..o liniste in care imi aud doar sufletul pustiit de sentimente ,plin de ura si dispret.
Mi-e rau de cateva zile,si am senzatia ca  intru intr-o depresie crunta,asta daca nu reusesc cumva sa ies din labirintul asta blestemat,plin de minciuni in care am intrat si nu stiu cum sa mai ies
Privesc fara sa stiu exact unde,un punct fix undeva pe tavan si am aprins deja a nu stiu cata tigara...imi vine sa vomit!Mi-e sila de mine!Asta nu trebuia sa se intample!Ma simt calcata in picioare in cele mai josnice feluri si accept resemnata de parca ar fi totul normal.Nu e.Nu mai stiu exact cand am zambit ultima data.Nu te mai caut pe nicaieri,in fiecare zi intalnesc oameni noi iar tu nu mai esti printre ei Nu,nu mai esti demult.Am fost eu cea care a fost acolo,mereu,am fost eu cea care a vrut sa iubeasca.
Am vrut sa traiesc nenorocita aia de poveste ...da ...n-am cum.N-am cu cine.


Doar eu si nimic mai mult.

Niciun comentariu: